Tag Archives: Triatlon

10 lucruri pe care sa NU i le spui unui triatlonist.

2003_triathlon_seasonAh, noiembrie. Acea minunata perioada a anului in care cam toti triatlonistii incep perioada de recuperare si in care profita de ceva timp liber pentru a se odihni si a face si altceva in afara de inot, bicicleta sau alergare. Mai mult ca sigur ca bratele si picioarele tale nu sunt singurele parti ale corpului care au obosit – daca esti triatlonist mai vechi, probabil ca ai obosit si sa tot auzi acele intrebari si declaratii banale pe care ti le adreseaza unii. Uite cum le poti raspunde, doar aminteste-ti sa fii cumsecade…

1. „Tot ceea ce faci este sa te antrenezi, nu ai si tu o viata sociala?”. De fapt, sa stii ca am una. Nimic nu ma face sa ma simt mai VIU decat sa imi retraiesc copilaria inotand, pedaland si alergand in timp ce „condimentez” aceste activitati cu ceva spirit competitiv.

Mirinda_Carfrae_640x3602. „As putea sa fac si eu un triatlon, dar nu am timpul necesar.” Noutate: Nici noi nu avem timp dar am gasit o modalitate sa ne facem timp pentru asta in vietile noastre agitate, pentru ca asta faci atunci cand te dedici unui proiect important pentru tine. Darcy DiBiasse, o mama de 35 de ani a doi copii, studenta la MBA, voluntar, instructor de fitness si angajat in domeniul marketing-ului cu norma intreaga, nu este straina de programele incarcate. De asemenea, nu este straina nici de triatlon. „Am invatat cum sa stapanesc lumea mea la ora 5:30 dimineata si sa folosesc timpul inainte ca ziua celorlalti sa inceapa, pentru a face lucruri pentru mine.” – ne spune cea care are 3 Ironman-uri la activ. „Iar timpul este doar una dintre resursele necesare pentru a avea succes; am descoperit, de asemenea, pe parcurs, si oamenii potriviti pentru a ma tine motivata si dedicata scopurilor mele.”

3. „Varul meu/sora mea/prietenul meu a terminat un Ironman intr-o ora.” Sa folosesti termenul „IRONMAN” pentru a descrie orice distanta a unei curse de triatlon este ca si cand ai utiliza temenul „Doctorat” pentru a descrie orice nivel de educatie. Pentru a concura intr-o cursa de 140,6 mile precum Ironman, este nevoie de mult timp, pregatire, sacrificiu si pasiune si este destul de deranjant sa auzi lumea reducand importanta unui astfel de eveniment ca si cand ar fi o alergare distractiva.

4. „Triatlonistii sunt indragostiti de ei insisi.” Daca pare ca vorbim foarte mult despre ceea ce facem este – partial – pentru ca suntem adesea fortati sa explicam ceea ce reprezinta o cursa de IRONMAN (vezi punctul 3). Suntem entuziasmati de reusitele si scopurile noastre iar multi dintre noi au inceput sa practice acest sport deoarece au fost inspirati de povestile altora. Dragostea este peste tot – si da, parca ti se imbunatateste si stima de sine si autoincrederea – dar asta nu este un lucru rau.

25„Triatlonul pare plictisitor. Nu faci altceva decat sa inoti, sa pedalezi si sa alergi.” Desigur, repetitia poate deveni plictisitoare – dar frumusetea deplasarii din punctul A in puntul B este unul dintre cele mai aparte aspecte ale unei aventuri. Ia de exemplu una dintre excursiile tale. Este vorba doar despre o masina care se deplaseaza pe autostrada? Sau este – de fapt – mediul pentru conversatii interesante, glume si mijlocul de transport care te poarta catre amintiri care vor dainui o viata intreaga? „Mi-am intalnit unii dintre cei mai apropiati prieteni in timpul antrenamentelor. Ne ambitionam reciproc si am creat astfel un echilibru sanatos prin intermediul experientelor noastre,” spune Mike Marsteller (32 ani) din Philadelphia.

6. „As fi fost mai rapid, dar ……..”. Vine un moment in viata triatlonistului cand sa tot auda scuze parca stirbeste „povestea razboiului” mai mult decat o imbunatateste. Cu totii am avut experiente in care anumiti factori poate ca au contribuit la o performanta scazuta, dar uneori totul se reduce la a fi cinstit cu tine insuti: nu suntem intotdeauna „conectati” si nu suntem mereu pregatiti pentru orice incercare. Este OK sa asterni pe hartie un raport de cursa onest si sa accepti faptul ca mai ai de lucru la antrenamente.

7. „Deci poti sa mananci absolut tot ce doresti?”. Nu, nu putem. Doar pentru ca un atlet mediu de IRONMAN arde in jur de 10.000 calorii pe parcursul celor 140,6 mile ale concursului, nu inseamna ca asta ne permite sa introducem abosolut orice in corpurile noastre. Este un anumit motiv pentru care sportivii se refera la mancare ca la „carburant” – acesta reprezinta un factor extrem de important cu privire la cat de bine performeaza masinaria noastra in antrenamente, cursa si apoi in procesul de recuperare. Acestea fiind spuse, multi triatlonisti se imbuiba cu „mancaruri nesanatoase” atunci cand doresc, pentru ca stiu ca pot face asta cu moderatie. Ca orice alt aspect al unui multisport, dieta se refera mai mult la disciplina si la a-ti asculta propriul corp. Daca corpul imi spune „mananca unt de arahide”, pai asta mananc dar nu am sa devorez intreg borcanul (cel putin nu intotdeauna).

8. „Merg la curse cu obstacole, la curse gen Spartan Race …”. Uite cum sta treaba: nu e ca si cand nu apreciem dificultatea unei curse cu obstacole. Doar ca adesea este adusa in discutie intr-un mod care o face sa para undeva deasupra. Vorbim de un antrenament brick de 7 ore pe care l-am facut duminica dimineata, apoi auzim vorbindu-se despre unul care s-a catarat pe o ghena de gunoi plina de gheata, dupa care a sarit in ea, totul in timpul unei curse de 5 km. Si a facut-o o data. In weekend. Si apoi a avut bere la discretie. Pariez ca nu sunt singurul care spune ca VISAM sa am si eu o ghena de gunoi plina cu gheata in ultimii 5 km dintr-un IRONMAN sau ai oricarui antrenament mai lung. Si as bea si berea de la final.

9. „Acum ca ai terminat cu IRONMAN-ul, ce urmeaza?” Pentru triatlonisti, sa „termini” cu IRONMAN-ul este ca si cand ai termina cu respiratul. Sportul ne intra in sange, alimentandu-ne dorinta intr-un mod in care nu ne-am imaginat ca ar fi putut-o face. Pana si cea mai devastatoare cursa il face pe triatlonist sa isi doreasca mai mult – fie ca vorbim de revansa, cautarea unui PB sau pur si simplu de urmarirea unui nou scop. Gandeste-te la Harriet Anderson (79 de ani!), cea care a terminat de 21 de ori cursa de la Kona si una dintre cele mai inspirationale si „vechi” atlete din acest sport (care este si cea mai in varsta femeie care a terminat vreodata cursa de Campionat Mondial IRONMAN).

10. „Vreau doar sa termin.” Este ceva mai mult de atat si amandoi stim asta. Triatlonistii pot parea oameni simpli la suprafata (pana la urma, vezi punctul 5, tot ce facem este sa bagam km ca nebunii), dar – de fapt – suntem destul de introspectivi. (Cum crezi ca ne trece timpul pe parcursul acelor km?) „Doar sa termin” este de fapt versiunea scurta a „Nu am un scop specific pentru aceasta cursa” si este OK sa fie asa, dar asta nu inseamna ca efortul depus este gol si nu are o forta care te motiveaza in spate. Personal, imi place sa stiu ce ii motiveaza pe oameni. Fie ca tu concurezi pentru vreo fundatie umanitara, pentru a te lua la tranta cu proprii demoni, pentru a celebra sanatatea sau a dobori un PB, nu fi timid si impartaseste motivatia si obiectivele tale. Ca triatlonisti, cu totii am intrat in sportul asta avand fundatii diferite, dar vrem sa obtinem cu totii ceva din asta…

Sursa articolului: Ironman.com. Traducerea si adaptarea: Catalina Bericov.

TRI-NYC.590

 

5 strategii simple care sa te ajute la primul triatlon.

Triathlon-trainingAnul acesta am in plan cateva triatloane, care sa ma mentina „cald” pentru Quintuple-ul din octombrie (au mai ramas doar 130 de zile pana atunci!). Acestea sunt, in ordine cronologica: No Stress (un eveniment perfect pentru triatlonistii care nu dorsc sa fie stresati de timpul-limita :)), Buftea Tri (ideal pentru triatlonistii din Bucuresti pasionati de asfalt) si Tri Challenge Mamaia (care vine „la pachet” cu o campanie foarte draguta – „Hai la primul tau triatlon!”, din care am extras cateva motive pentru practicarea triatlonului – vezi mai jos). In rest, am redus la maxim participarile la concursuri si ma concetrez pe antrenamente foarte lungi, pentru toate cele 3 discipline.

Inainte de a vorbi despre primul triatlon, hai sa raspundem la intrebarea „De ce triatlon?” 

– Spre deosebire de alergare sau ciclism, triatlonul ofera un antrenament complet si complex.

– Este considerat cel mai cool sport de anduranta, avand cea mai mare rata de crestere la nivel mondial.

– Nu este doar un sport, ci si un stil de viata. Triatlonistii sunt o comunitate aparte, unde prietenia si sportivitatea sunt la mare pret.

– Prieteni noi. Triatlonul este o punte de comunicare.

– Fun & Fitness. Este o excelenta modalitate de a intra in forma, fara sa devina ceva plictisitor.

**

Primul triatlon poate fi o experienta inaltatoare, dar si coplesitoare in acelasi timp. Cred cu tarie ca trebuie sa depui efort in primul rand si apoi sa culegi roadele. Cand stii ca esti pregatit, te bucuri de concurs. Daca te antenezi corect te vei simti asa de la inceput pana la sfarsit. Intr-adevar, vei avea emotii, dar aceasta este partea interesanta atunci cand incerci ceva nou. Mai jos gasesti 5 sfaturi care sa te ajute in ziua concursului. Incearca-le! Sunt sigur ca iti vor fi de folos.

1. Inotul in apa deschisa. Asigura-te ca stii sa inoti si mai ales ca stii sa inoti in apa deschisa. Inotul in bazin este un lucru, iar inotul in apa deschisa este altul. Cel din urma presupune un set de abilitati diferite pentru un inotator incepator. Tine minte sa inoti in apa deschisa inainte de ziua concursului. Daca ai ocazia, mergi cu un prieten sau un antrenor care sa te poata ajuta cu feedback pe tehnica. Cu cat esti mai eficient (nu mai rapid) in ziua concursului, cu atat va fi mai usoara proba. Poti pierde multa energie la inot daca tehnica folosita nu este corecta.

2. Asigura-te ca ai echipamentul potrivit. Nu este indeajuns sa ai o conditie fizica buna, asigura-te si ca bicicleta este potrivita pentru tine. Nu conteaza tipul de bicicleta pe care il folosesti la primul triatlon, atat timp cat functioneaza si te simti confortabil cu ea. Triatloanele se desfasoara de peste 40 de ani, iar triatlonistii au folosit tot felul de biciclete, de la cele cu o singura viteza pana la cele foarte performante concepute special pentru astfel de concursuri. Indiferent de bicicleta pe care o folosesti, ai grija sa ti se potriveasca si ca franele, transmisia, rotile si echipamentul de protectie sunt in stare buna. Nu vrei sa ramai blocat in viteza nepotrivita pe un deal din cauza ca schimbatorul de viteze nu functioneaza si cu siguranta nu vrei ca ghidonul sa devina incontrolabil sau casca sa se desfaca. Poti apela la un specialist pentru a-ti spune daca marimea bicicletei este potrivita pentru tine si te poate ajuta sa o adaptezi astfel incat sa fie cat mai confortabila. Iar pentru a te asigura ca este intr-o stare buna, poti merge la un mecanic.

3. Nu subestima utilitatea soseselor. Multi te vor sfatui sa alergi fara sosete. Daca urmaresti sa obtii un premiu de la categoria Amatori, acest detaliu ar putea face diferenta intre a fi sau nu pe podium; insa, pentru cineva care participa la primul triatlon, eu as sugera contrarul. Chiar si cei mai experiementati concurenti vor alerga fara sosete de cateva ori inainte de ziua concursului. Daca nu urmezi acest sfat, este posibil sa te alegi cu o rana deschisa pe partea exterioara a tendonului achilian si cu o mare pata de sange pe pantofii de alergare. Referitor la echipament, sunt cateva idei care te-ar putea ajuta. Ai grija sa folosesti crema de protectie solara, crema anti-frecare pentru costumul de triatlon, o pereche suplimentara de ochelari si cam tot ce mai gasesti pe aceasta lista.

4. Exerseaza tranzitia intre probe. Da, este o sfat simplu, insa ai grija ca ziua concursului sa nu fie prima in care iesi din apa, dupa ce ai inotat 750 m, si incerci sa-ti dai jos costumul. De asemenea, sa nu fie prima zi in care incerci sa te urci pe bicicleta in graba sau in care alergi imediat dupa ce ai pedalat 20 km. Exerseaza trecerea de la o proba la alta, pentru cel putin 15 minute in patru ocazii diferite. Ai permisiunea mea sa sari peste un antrenament daca trebuie, pentru a face aceste lucruri. Trebuie sa stii ce te asteapta si sa fii pregatit. Iti va iesi tranzitia intre probe doar daca o exersezi de cateva ori.

5. Simularea concursului. In saptamanile dinaintea concursului, aloca-ti o zi in care sa simulezi cursa. Pregateste-ti echipamentul de inot si alergare exact cum ai face inainte de concurs. Poti face asta acasa, la bazin, la strand sau la plaja. Inoata cel putin 80% din distanta de la concurs (aproximativ 600 m), apoi iesi din apa, da-ti jos costumul si treci la bicicleta. Pune-ti casca, incaltamintea, ochelarii de soare si mergi 12-16 km. Dupa aceasta proba, exerseaza cea de-a doua tranzitie. Da-te jos de pe bicicleta, da-ti jos casca, pune-ti pantofii de alergare si incepe alergarea. De la pedalat vei simti imediat un disconfort in picioare, dar va disparea. Daca nu esti familiarizat cu aceasta senzatie inainte de ziua concursului, ar putea fi o surpriza neplacuta.

Pe masura ce castigi experienta si cu cat vei inainta de la un triatlon la altul, vei invata multe lucruri care te vor ajuta sa te simti mai confortabil si sa fii mai eficient la concurs. Sunt multe de invatat, dar jumatate din lupta e castigata daac stii ce te asteapta! Mult succes si distractie maxima!

Sursa: Training Peaks.

Te-ar putea interesa: 37 de ponturi care iti vor face viata usoara la triatlon.

Am aflat cum se fac coborarile cu bicicleta…

Daca urcarea unei pante cu bicicleta mi se pare un chin, coborarile abrupte sunt in continuare un mister pentru mine. De cele mai multe ori, franez de indata ce ajung pe la 45-50 km/h – viteza la care mi se pare ca orice este posbil… daca pierd controlul (probabil ca este vorba despre o problema generala a barbatului trecut de 35 de ani :)).

Totusi, m-am pus pe studiat si pe exersat; atac curbele destul de bine si, in plus, am inceput sa ma obisnuiesc cu indoitul genunchilor (ca in filmul de mai jos). Dar mai este mult pana departe… Oricum, in acest weekend o sa mai dau o tura pe Predeal – Rasnov si retur, ca ultim antrenament pentru Ironman 70.3 Mallorca. Daca este cineva interesat, ne vedem sambata dimineata la 6, la intrarea in Predeal, la intersectia dintre DN1 si drumul care duce spre Rasnov.

Ufff, nu stiam ca este atat de greu mersul cu bicicleta! 🙂

Prima mea cazatura cu bicicleta de triatlon.

Daca acum cateva saptamani ma gaseam in situatia in care visului meu de a participa la triatloane ii lipsea unul dintre ‘obiectele muncii’ (bicicleta), acum nu mai am nicio scuza: ma pot antrena atat prin paduri, pe mountain bike (MTB), cat si pe sosea, cu bicicleta de triatlon (Tri).

Cu mountain bike-ul eram cat de cat obisnuit (chiar daca am mers aproape exclusiv prin oras), dar bicicleta de triatlon este o poveste total diferita. Prima iesire cu FELT-ul B16 mi-a amintit de lectiile de inot craul: stiam teoria, dar cu practica era mai greu… Desigur, bicla are tot 2 roti, 2 pedale, dar pozitia pe sa, (in)stabilitatea, felul de a pedala si de a schimba vitezele si, fireste, numarul de kilometri pe care ii poti parcurge intr-o ora sunt din cu totul alt film…

Diferentele pe care le-am simtit intre Tri si MTB.

Greutatea.  In momentul in care trebuie sa urc / cobor cateva etaje cu bicla in mana (pentru ca nu o mai las in garaj si nici nu incape in lift :)), cele 4-5 kilograme diferenta (in favoarea Tri-ului) imi transforma acest exercitiu dintr-unul de body building intr-unul de miscare aerobica.

Pozitia pe sa. Cand m-am urcat prima data pe Tri si m-am aplecat pentru a apuca ghidonul (care, a propos, in afara de coarnele de taur mai are inca 2 manere, apropiate – nu stiu cum se cheama :), pe care este schimbatorul de viteze), am crezut sunt la casting pentru un rol in Cocosatul de la Notre Dame. 🙂 Mi-a mai venit inima la loc dupa ce am realizat ca pozitia nu este chiar atat de tragica si nu provoaca dureri (prea mari) de spate si umeri…

Stabilitatea. Fiind obisnuit cu MTB-ul, pe Tri am in permanenta senzatia de instabilitate, mai ales cand trece cate un taxi sau tir la cativa centimetri de mine… Si emotiile nu se opresc aici, ele continua in apropierea gurilor de scurgere, liniilor de tramvai, denivelarilor, pietricelelor, crengilor de pe sosea etc. Sunt sigur ca ma voi obisnui, in timp, dar acum nu pot spune ca am o mare doza de confort atunci cand ies cu Tri-ul pe sosea.

Suspensii. Tri-ul are limitele ei, care incep acolo unde se termina asfaltul de calitate (ca sa nu mai povestesc de offroad, unde nu prea am ce sa caut cu ea). Imi lipsesc suspensiile MTB-ului si orice denivelare duce inevitabil la un masaj gratuit al organelor interne… 🙂

Viteza. Aici este, fara indoiala, punctul forte al Tri-ului. Desi nu am montat un vitezometru, mi-a fost simplu sa realizez ca din 2-3 pedale parcurg 200 de metri.

Pedalele. Asta este partea cea mai tragi-comica a ‘tranzitiei’ mele de la MTB la Tri. Mi s-a spus ca biciclistii care parcurg distante lungi si/sau participa la triatloane au nevoie de pedale ‘speciale’ (clip-in / SPD). Pedaland pana de curand doar cu pedale obisnuite, orice sistem care implica prinderea / fixarea piciorului de pedala nu imi suna prea bine… Pentru a ma obisnui cu aceasta idee, am folosit timp de cateva zile ratrape taiate foarte scurt (practic, imi tineau doar varful pantofului si puteam scoate piciorul din ele imediat). Cand a venit momentul instalarii SPD-urilor, mi-a luat cam 4-5 secunde din momentul in care m-am urcat pe bicla pana in momentul in care am cazut pe o parte, cu tot cu bicicleta, fara sa pot schita vreun gest (practic, nici nu am apucat sa plec de pe loc). Am incercat sa pun piciorul jos, dar acesta s-a desprins de abia la contactul cu solul 🙂 Din fericire, nu mi-am rupt / zgariat nimic, dar am decis ca, inainte de a iesi in trafic sau la concurs cu SPD-urile, sa repet in casa (tinandu-ma de perete sau pe trainer) urcari si coborari pe / de pe bicla… Sunt constient ca o mai am parte de cazaturi (imi asum acest risc), dar – vorba unui proverb japonez – nu conteaza de cate ori cazi, daca te ridici de fiecare data 🙂

Accesorii. Sunt un tip total atehnic si tot procesul de ingrijire al fostului meu MTB se rezuma la drumuri (o data la multe luni) la service pentru ungere etc. Odata cu decizia mea de a participa la triatloane a venit si angajamentul meu de a invata tot ce trebuie sa stiu (si sa fac) la capitolul bicicleta. Vreau sa fiu pregatit pentru o eventuala pana (indiferent ca este la concurs sau la antrenament, la cativa zeci de km de casa) si sa ingrijesc bicla suficicent de bine incat sa aiba o durata de folosire cat mai lunga, cu performante optime. Un prim pas a fost sa ma ‘dotez’ cu minimul necesar de produse pentru curatat / uns lantul, cauciucuri / camere de rezerva, leviere, trusa de scule, kit de peticit camere (in cazul in care am ‘noroc’ de mai multe pene in aceeasi cursa) si pompa de picior (urmeaza si o pompa cu aer comprimat si cartuse de CO2 pentru umflare rapida, la concursuri).

Echipament. La casa noua, mobila noua :). Dupa cum am scris si in pagina de ANTRENAMENT pentru maratoane – inainte de a alerga, trebuie sa te echipezi ca un alergator -, mi-am extins aceasta parere si in zona pedalatului. Chiar daca sunt un ultra-amator in acest sport, imi doresc sa ii prind din urma destul de rapid pe biciclistii consacrati. Daca la capitolul ‘pedalat’ sau ‘fitness’ nu va fi prea usor (ca sa nu spun imposibil…), macar la capitolul ‘echipament’ sa ii ajung :). Asa ca, prietenii nostri de la Mos Ion Roata au fost din nou la inaltime (multumesc, Roxana & Emil!!!) si m-au echipat cu tot ce trebuie, de la pantofi Sidi pentru pedale SPD la echipament Felt identic cu al echipei Garmin, casca Giro pentru Tri (care ma duce cu gandul la filmele SF :)) si asa mai departe…

Ce urmeaza in plan sportiv? Doar 2 lucruri, foarte simple: respectarea programului de antrenament si participarea la competitii. Prima dintre ele, pe 3 septembrie, la Mamaia (Triathlon Challenge).

Revin cu info despre cum merg pregatirile si la ce competitii de triatlon voi participa in 2012.

Pe bicicleta si pe curand!

PS – La multi Oana, te iubesc!!!  … Si la cat mai multi kilometri pedalati impreuna cu copiii nostri 🙂

Nu stiu pe ce loc am terminat, dar…

…ne-am simtit excelent!

Trecand peste micile imperfectiuni organizatorice care sunt sigur ca vor fi remediate la urmatoarele editii (absenta cip-uri, instructiuni pe alocuri vagi, accesul nestingherit al spectatorilor in zonele de tranzit – ceea ce a ingreunat schimbul stafetelor, un cross la finalul caruia nu aveai cum sa afli cu ce timp ai terminat, o festivitate de premiere in care rezultatele au fost anuntate gresit etc…), ne-am bucurat ca se intampla astfel de evenimente si in Romania.

Aproape 500 de inotatori, biciclisti si alergatori au participat la editia a 2-a a Triathlon Challange, Mamaia 2010, iar vremea a tinut cu noi: 20-23 de grade C, cer variabil, un vant tocmai bun pentru a ne racori…

Eu si colegii mei de la UniCredit Leasing am format 2 stafete (Crick Sellers –  nr.201 si B2Team – nr.200) si ne-am inscris la proba de stafeta sprint (Corporate Challenge). Aflati in premiera la o astfel de competitie, cred ca ne-am prezentat onorabil. Echipa noastra (Crick Sellers) a terminat in 1h 22 min, la vreo 4 minute dupa castigatori (rezultatele finale / corecte urmeaza sa fie anuntate…ulterior). Nu stim pe ce loc ne-am clasat, dar speram sa fim si noi pe-acolo, macar printre primele 10 echipe :).

Personal, m-am bucurat pentru ca:

– impreuna cu colegii, am avut ocazia sa ne mai dezmortim fundurile corporatiste :).

– am avut un antrenament foarte bun pentru maratonul de la Istanbul din octombrie, participand atat la stafeta cat si la cross.

– am petrecut cu familia si prietenii pe litoral, la ‘ultima strigare’ inainte de inchiderea sezonului.

– am alergat cot la cot la proba de cross cu unul dintre cititorii blog-ului meu (Catalin, din Constanta), cu care am facut cunostiinta la fata locului. Multumesc pentru interes si suport, Catalin… si mult succes la maraton!! 🙂

– am imbracat la stafeta tricoul oferit de Hospice si sper ca acest lucru sa ii ajute in promovarea proiectelor lor. Puteti citi aici despre acestea (si face o donatie!)

Cam atat despre triatlonul de sambata. Concluzie: am facut destul de multa miscare, ne-am simtit foarte bine, ne-am propus sa participam si in 2011 pentru a ne apara locul 5,8,10 sau cat o fi… :).

Si, cel mai important, avem despre ce vorbi in zilele urmatoare la serviciu…:))

PS – intre timp s-au afisat rezultatele. Echipa noastra a iesit pe locul 4, ceea ce nu e deloc rau pentru niste debutanti…:)