Tag Archives: Sahara Marathon

S-au intors alergatorii romani din Sahara!

In ianuarie va povesteam de un nou grup de alergatori romani care urmeaza sa participe la maratonul Sahara, eveniment caritabil organizat din solidaritate cu refugiatii Saharawi.

Intre timp, alergatorii s-au intors si am reusit sa obtin un interviu de la unul dintre alergatori – Dragos Georgescu, care tocmai a stabilit un nou record romanesc la aceasta cursa, 4 ore si 32 de minute!

Asadar…
1. La ce te asteptai inainte de a pleca acolo si care a fost realitatea (ce a corespuns / ce a fost diferit)?

Am plecat de acasa convins ca va fi ceva deosebit. Si asa a si fost. Incepand cu experienta apropierii de poporul Saharawi si terminand cu maratonul in sine. Pe parcursul sederii acolo, parca obiectivul principal s-a mutat un pic de pe maraton… Toata excursia a fost o revelatie, am cunoscut oameni noi si am experimentat lucruri inedite pentru mine. Tot ce discutasem cu tine s-a intamplat, dar povestea nu s-a comparat cu trairile… 🙂

2. Ai fost cazat cu ceilalti alergatori romani? Cum te-ai inteles cu ei?

Am stat in camera cu 3 oameni deosebiti. 2 romani si un polonez. Ne-am inteles de minune si ne-am distrat. Nu cred ca as fi putut avea tovarasi mai potriviti. Mie imi plac oamenii deschisi si cu simtul umorului. Doar pe John il stiam dinainte, fiind prieteni apropiati. Pe Marius si Kris i-am cunoscut aici si am petrecut niste momente unice din viata noastra. Am ramas toti buni prieteni si sigur ne vom mai intalni si in viitor.

3. Care au fost aspectele care ti-au placut cel mai mult? Ce nu ti-a placut? Care sunt cele mai puternice amintiri?

Nu cred ca-mi aduc aminte ce nu mi-a placut. Insa as putea sa descriu in 50 pagini ce mi-a placut. Pe scurt insa, e vorba de loc si de oameni. Se spune ca omul sfinteste locul. Nimic mai adevarat in acel loc uitat de lume, arid si plin de nisip. Saharawi sunt oameni veseli, cu o dorinta de viata nemaipomenita si de o simplitate debordanta. Locuind cu ei, aproape ca incepi sa te comporti la fel. Ritualul ceaiului verde mi-a placut mult, la fel si cerul plin de stele noaptea si mai ales povestile la un ceai sub cerul liber. Rasaritul si apusul in desert, femeile misterioase de sub melfa si masinile vechi – toate te uimesc!

4. Cum a fost alergarea propriu-zisa? Cata apa ai baut? Ai alergat ‚in grup’? Cum te-ai simtit la final?

Maratonul a fost greu. Ma asteptam sa fie asa. Poate si de aia am fost uimit sa-l termin fara nicio basica sau rana. De vreo 2 ori mi-am scuturat adidasii de nisip. Am alergat pe un traseu aproape drept, mereu cu soarele in fata. Tin minte ca imi inchipuiam pe la ora pranzului cum cineva si-ar putea praji un ou pe capul meu… Am baut destula apa, am mancat fructe si mi-am urmat ritualul de cursa (gelurile / fiolele de magneziu / batonul proteic / pastilele de spirulina). Insa o banana pe care cineva mi-a inmanat-o dintr-un jeep pe la km 36 a fost cea mai buna banana din viata mea. Parca mi-a dat aripi. Nu am putut alerga cu nimeni, nu sunt invatat. Cursele mele nu au fost niciodata liniare, cand alerg mai tare…cand mai incet. Mi-am ratat target-ul de timp cu vreo jumatate de ora, si asta din cauza unor crampe la ambele picioare. Am mai alergat cu crampe, dar nu asa. Nisipul de pe dune si-a spus cuvantul. As fi putut trage un pic mai tare, dar poate cu riscul unor accidentari. In curand voi alerga si la curse de Ironman, asa ca mi s-a parut mai inteligent sa nu risc.

5. Cum ti s-a parut organizarea evenimentului? Te-ai simtit in siguranta?

Organizarea a fost buna. Maratonul in sine a fost organizat excelent. Bine marcat si cu multe statii de ‚revitalizare’. In schimb, pe parcursul saptamanii am simtit un pic de frustrare pentru ca nu vorbeam limba spaniola. Si parca excursia a fost organizata doar pentru vorbitorii de spaniola. In luna noiembrie, pentru prima si singura data, au fost rapiti 3 voluntari. Se banuieste de cine, dar nu se stie de ce si unde au fost dusi. Din cauza aceasta, toata lume a avut un pic de teama in suflet, dar nu s-a intamplat nimic. Ne-am simtit foarte in siguranta si totul a mers conform planului. Gazdele noastre nu ne-au lasat singuri nici un moment.

6. Cum v-ati inteles cu localnicii (Saharawi)?

Gazdele au fost super. Nu stiau o boaba de engleza sau spaniola, asa ca ne intelegeam prin semne. Nayla (o localnica), traducatoarea noastra, a aparut in peisaj cu o zi intarziere. De atunci am inceput sa comunicam, sa aflam detalii despre cum traiesc, cum gandesc si in ce cred. Familia la care am stat era formata din oameni simpli, cu dorinte normale. Nayla insa era o tipa care mai fusese in Spania, cu aspiratii de a pleca in strainatate la studii, de a isi ajuta semenii si de a face cauza Saharawi cunoscuta in lume. Avem datele ei de contact si vom pastra legatura. As vrea sa ma intorc peste cativa ani de zile impreuna cu familia mea acolo. Sunt sigur ca si asupra lor o asemenea experienta va avea acelasi efect pe care l-am simtit si eu. Acolo parca iti pasa mai mult de cei din jur, se pierde ingamfarea si tupeul…parerea mea.

7. Ai recomanda altor alergatori sa mearga acolo? De ce?

Alergatorilor? Din toata inima! Va fi – foarte probabil – cel mai greu maraton din viata lor. Dar si cel mai frumos. Alergi prin sate unde te aclama localnicii. Fugi de mana cu o droaie de copii si simti nisipul cum iti fuge de sub picioare pe dune. Este un test de anduranta adevarat. Doar ca trebuie sa te pregatesti asiduu toata iarna la noi ca sa alergi in cuptor la ei. Orice ai face, nu vei fi pregatit 100% pentru aceasta cursa – dar asta e si partea frumoasa. Pot cat de cat sa imi prezic orice maraton de sosea. Dar pe asta n-as fi putut, nici sa ma bati… Cred ca, laolalta cu alte maratoane gen Everest, Antarctica, Big Five, Great Wall etc., ar face o colectie de invidiat. Tu o stii, Andrei… 🙂

Aceasta a fost povestea -mi-a placut foarte mult si mi-a trezit amintiri extraordinare. Sper din tot sufletul ca participarea romaneasca la acest maraton sa se perpetueze, asa ca va doresc sa participati in 2013!

3 romani la maratonul Sahara 2012! Se mai fac inscrieri…

27 februarie 2012 este data desfasurarii editiei cu nr. 12 a maratonului Sahara (Algeria), competitie de care ma leaga amintiri foarte placute. Anul trecut am facut parte din prima echipa romaneasca participanta la acest eveniment socio-politico-sportiv, cu multe sanse sa devina de traditie si pentru noi, romanii.

Vineri am fost sunat de Dragos Georgescu, unul dintre membrii activi ai asociatiei Traiesc Sanatos (despre care promit sa povestesc cu alta ocazie), care mi-a spus ca s-a inscris la maratonul de care va povesteam mai sus si, fireste, a vrut sa afle detalii si informatii care l-ar putea ajuta sa ‘supravietuiasca’ celor 7 zile pe care le va petrece in tabara de refugiati Saharawi. Am aflat, astfel, ca Romania va fi reprezentata din nou de o echipa, pana acum fiind inscrisi 3 conationali!

Inscrierile continua (dar trebuie sa va grabiti!) si, daca sunteti interesati, puteti sa luati legatura organizatorii competitiei (Diego Munozclick aici) si, bineinteles, cu Dragos (imi scrieti si va pun in legatura cu el) pentru a primii detalii si pentru a va alatura alegatorilor nostri (carora le tin pumnii!! :)). Taxa de inscriere este de 900 de euro si include transport aerian Madrid – Tindouf (si retur), cazare si masa timp de o saptamana, participarea la maraton, o calatorie la dune (veti vedea unele maaaaaari :)) etc. (vezi mai multe info AICI). Evident, la aceasta taxa mai adaugati un zbor Bucuresti – Madrid si retur (anul trecut, am zburat cu Tarom-ul, ne-a costat un pic peste 100 eur / persoana).

Daca nu va tenteaza maratonul sau nu sunteti deocamdata pegatiti pentru a alerga aceasta distanta, am vesti bune pentru voi: competitia include si curse de semi-maraton, 10 km sau 5 km!

Si, ca sa sporesc apetitul pentru Sahara… click aici pentru pozele mele de la acest maraton. Va doresc o experienta formidabila si drum bun!

PS – Dragos va participa la semi-maratonul Gerar din 29 ianuarie – echipa Traiesc Sanatos 101 (a a propos, toate locurile s-au ocupat deja la semi-maraton, au mai ramas doar la cros :)) – si puteti sa ii cereti detalii acolo…

Maratonul Sahara 2011 – film.

Organizatorii maratonului Sahara au postat un scurt film (CLICK AICI) despre ceea ce s-a intamplat la editia din acest an. Vizionare placuta si sper sa va deschida apetitul pentru editia din 2012! 🙂

Gandurile noastre post-Sahara.

Ne-am intors de cateva zile si am avut timp sa meditam la saptamana petrecuta in Sahara si sa ne scriem impresiile ‘la rece’…

(Mihaela) In pofida conditiilor precare, ne-am simtit extraordinar, iar organizarea concursului a fost perfecta, comparabila cu cea a maratoanelor de oras. Puncte de hidratare din 2 in 2 kilometri, asistenta medicala, punctualitate conform programului anuntat, dusuri la final si marcare excelenta a traseului. Iar senzatia pe care o ai cand te plimbi pe dune sau cand vezi cerul instelat, te face sa uiti de mici lipsuri pe care le ai in comparatie cu viata de acasa. Saharawi sunt niste oameni extrem de ospitalieri si au facut tot ce le-a stat in putinta ca noi sa ne dorim sa revenim, intr-o zi… La plecarea din Sahara, atat noi cat si gazdele noastre am plans din cauza despartirii 😦

(Dia) Mi-a placut totul: locatia, ideea organizarii unui maraton pentru a sprijini populatia Saharawi, singuratatea pe care am simtit-o de cateva ori pe parcursului traseului cand eram doar eu si desertul, faptul ca am avut acces la internet si la un dus (chiar daca de abia dupa 3 zile…) si, bineinteles, clasarea obtinuta la prima mea participare la un maraton (locul 4 la categoria < 35 ani). A fost cea mai intensa saptamana din viata mea!

(Leti) Mi-au placut suporterii localnici care ne incurajau pe traseu, solidaritatea participantilor, hainele traditionale Saharawi (am primit si noi cate un rand de la gazdele noastre), ceaiul de ‚luarga’, improvizatiile tehnice (curentul se obtinea prin intermediul panoului solar la care era cuplata o baterie de masina, la care era legat un transformator, de care era atasata priza…), faptul ca nu am intalnit scorpioni si nu a fost nevoie sa folosim pompa de venin si, bineinteles, carnea de camila (care este delicioasa!). Toate acestea sunt amintiri pe care le voi avea toata viata si voi uita curand de micile ‚greutati’ intampinate acolo (arsita, nisipul inhalat, basicile facute in urma maratonului sau absenta unui anumit grad de confort).

( Elu) Este admirabil sa vezi cum pot supravietui acesti oameni (Saharawi) in niste conditii greu de imaginat pentru noi, cei din tarile ‚civilizate’. Nu poti ramane indiferent cand vezi copiii Saharawi alergand in picioarele goale sau cu un singur pantof (si acela rupt), jucandu-se cu gunoaie (amabalaje, sticle goale, fiare vechi etc.). Am fotografiat niste copii care improvizasera un cos de baschet si foloseau, in loc de minge, pantoful unuia dintre ei… M-a uimit faptul ca, in ciuda lipsurilor, sunt extrem de fericiti – probabil pentru ca nu au stresul nostru cotidian si pentru ca petrec foarte mult timp impreuna cu familia. Sunt niste oameni extraordinari si sper sa ii reintalnesc intr-o buna zi.

(Subsemnatul) A fost o experienta pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata. In primul rand, am trait timp de o saptamana exact ca niste refugiati: am dormit pe jos in case facute din caramizi de nisip, am mancat orez si cush-cush (dar si camila, la o masa ‚festiva’), am baut apa adusa de convoaiele umanitare ale ONU si am trait cu teama specifica zonelor militarizate… Am rezistat cu brio fara televizor si fara confortul de acasa, socializand cu gazdele noastre extrem de ospitaliere care ne invitau din ora in ora la cate o repriza de ceai… Cat priveste maratonul, partea cea mai grea nu a fost infruntarea temperaturii extreme (in antiteza cu cea de la ultima noastra competitie oficiala – Semi-maratonul Gerar), ci efortul de a alerga pe dune si alergarea in timpul unei furtuni de nisip care ne-a prins pe la kilometrul 20… Si, inca ceva: este minunat sa alergi in echipa si sa impartasesti cu conationalii bucuria de a trece linia de finish cu tricolorul in mana!

Concluzia noastra (comuna): rezervati-va un loc la editia din 2012. MERITA!!!

PS – Elu a fost cel mai harnic dintre noi si a postat poze si filme din Sahara. Le puteti vedea AICI.

Cifrele maratonului din Sahara

Deformarea profesionala ma obliga sa mentionez cifrele maratonului din Sahara…

– 391 de alergatori (326 barbati, 65 femei), dintre care 118 la maraton.

– 4 probe (5 km, 10 km, semi-maraton, maraton)

– 4 categorii de varsta (< 35, 35-45, 45-55, > 55) 

– mai mult de 1% dintre participanti (5) au fost romani :). Total tari reprezentate: nu stim cifra exacta, dar am intalnit alergatori din Germania, Austria, Slovenia, Spania, Polonia, Irlanda, Anglia, SUA, Argentina, Finlanda, Italia, Mexic, Algeria, Saharawi si … Romania 🙂

– ‘delegatia’ romaneasca a participat doar la maraton, categoria < 35 ani, cu urmatoarele rezultate (deocamdata provizorii): Diana – locul 4 (5h 35m), Leti – locul 5 (6h 12m), Mihaela – locul 6 (6h 12m), subsemnatul – locul 26 (5h 35m), Elu – locul 33 (6h 12m).

– camile intalnite pe drum: minim 100

– cantitatea de apa / isotonic bauta in timpul maratonului: in jur de 5 litri / persoana.

geluri cu carbohidrati: 5 bucati / persoana

microhidrina: 2 pastile / persoana.

electroliti: cate o pastila de persoana.

– unghii pierdute din cauza nisipului: 0

– basici la picioare: o medie de 3 / persoana…

– cantitatea de nisip din adidasi (la finalul cursei): minim 200 grame / persoana… 🙂

– timp petrecut in Sahara: 7 zile.

– ceaiuri baute: aproximativ 350 (7 zile x 5 persoane x 10 ceaiuri / zi).

– conserve de pate cu ficat (curcan, rata, pui etc.) si pate vegetal: in jur de 50 (nu am mai mancat atat pate de pe vremea cand mergeam in tabere sau excursii montane cu clasa; ce vremuri… :)).

– noi prieteni (pentru subsemnatul): cel putin 4 romani si 6 straini…