Povestea triatlonului de la Brasov.

Desi au trecut doar doua zile de la Brasov Triathlon, imi este deja dor de el si de abia astept sa inceapa inscrierile pentru editia urmatoare! Pe scurt, acest triatlon a avut de toate: organizare buna, proba de inot intr-o apa cu temperatura pe gustul meu (nici rece, nici calda :)), un traseu de bicicleta care a inclus o urcare de 10-11 km dar si o coborare (pe masura!) si alergare pe asfalt, la poalele Tampei… 🙂

Nu am foarte multe de povestit despre triatlonul cu nr. 7 (…cred :)) din viata mea, dar o sa incerc sa surprind cateva momente ale acestei experiente…

Desi m-am trezit destul de devreme (cu vreo 3 ore inainte de concurs), am ajuns la startul probei de inot de abia in momentul in care organizatorii faceau numaratoarea inversa (10, 9, 8…). Greseala mea a fost ca nu am calculat corect distanta pe care urma sa o parcurg din Predeal (unde eram cazat) pana la strandul din Codlea; in plus, de fiecare data cand am mult timp la dispozitie, am tendinta de a face lucrurile in slow motion :).  In fine, pe la 7.30 am plecat din Predeal, impreuna cu colegul meu Gabriel Draghici, proaspat finisher la Ironman Frankfurt, iar pe la 8.30 ajungeam in Codlea. Initial, am parcat la vreo 500 de metri de zona de tranzitie, dar ulterior ne-am mutat mai aproape de start (cateva ore mai tarziu aveam sa regretam aceasta decizie, pentru ne-am intors cu bicicletele pentru a lua masina, iar asta a insemnat o panta „bonus”… :)).

Ajunsi in zona de tranzit (spre rusinea noastra, probabil ultimii :)), am facut ultimele verificari ale bicicletei, ne-am pregatit echipamentul, apoi am inceput sa ne ‘costumam’ in swim suit-ul de neopren. Organizatorii ne anuntasera ca temperatura apei este in jur de 20 de grade, asa ca am preferat sa fim ‘acoperiti’. Stiam din ziua precedenta ca locatia probei de inot fusese schimbata (lacul Codlea 1 era aproape secat, asa ca ne-am mutat in Codlea 2), ceea ce insemna aproape un kilometru de mers pe jos. Era deja 9.20, asa ca ne-am facut ‘incalzirea’ din mers / alergat. Am mai apucat doar sa ma pozitionez acolo unde imi propusesem (in fata si in lateral dreapta, avand in vedere ca urma sa intoarcem prin stanga balizei) si…am pornit!

Imi cunosc destul de bine timpii de inot (20 min / 1.000 m), asa ca estimam ca voi termina cei 1.500 metri in aproximativ 30 minute. Au fost 3 ture de 500 de metri. Dupa primii 500 de metri, concurentii de la proba de sprint au iesit din apa, asa ca ultimii 1.000 au fost destul de usor de parcurs, nefiind incomodat de alti inotatori. Desi am ‘tras’ intr-un ritm moderat, am terminat inotul in 29 de minute – de unde am dedus ca distanta a fost mai mica de 1.500 metri… :). A urmat drumul pana in zona de tranzitie, schimbatul, pusul echipamentului de inot intr-o punga pe care am lasat-o organizatorilor si…am pornit la pedalat. Tranzitia inot-bicicleta mi-a luat (din nou :)) o gramada de timp (aproape 10 minute!), asa ca – daca voi avea vreodata pretentia la vreun loc pe podium – va trebui sa exersez acest capitol; dar, deocamdata, nu am vreun  stres – planurile mele privind podiumurile incep din 2026, cand voi intra la categoria +50 ani… 🙂

Chiar daca triatlonul ofera – aparent – sanse egale inotatorilor, biciclistilor si alergatorilor, aceasta disciplina este adresata (dupa parerea mea :)) ciclistilor care vor sa faca un cross-training in zona de inot si alergare… Si asta pentru ca, oricat de Michael Phelps & Haile Gebrselassie ai fi la inot, respectiv alergare, nu ai nicio sansa in fata unui MTB-ist decent, cu 7-8 ani de pedalat la activ (ca sa nu mai vorbesc de ciclistii profi, de sosea…). Proba de bicicleta este – ca timp – de vreo 3-4 ori mai lunga decat inotul si de 2-3 ori decat alergatul, asa ca…mai greu de recuperat… 🙂 Totusi, cei 40 si ceva de kilometri de pedalat au fost foarte frumosi, reusind pe plat o medie decenta de 37 de km/h (probabil a fost meritul noii casti aero, decorate de Alex cu stickere din Cars – pentru ca am avut numarul 95, ca Fulger McQuen :)), iar la coborare cu vreo 10 km/ora mai mult (in continuare, iau curbele extrem de prudent…). A propos de casca, unul dintre concurenti m-a botezat… „Alien” :).

„Durerea” a fost la urcarea Rasnov – Poiana Brasov, unde 15 km / ora mi se parea o viteza de Formula 1… A propos de aceasta urcare, dificultatea a fost accentuata si de faptul ca am ramas fara apa (mizam pe primul punct de hidratare, dar acolo aveau apa doar la pahar, asa ca nu am oprit – big mistake!). Noroc ca am intalnit, pe la jumatatea urcarii, o doamna foarte amabila care m-a ajutat cu vreo 200 ml – aur curat!!! Ar mai fi de mentionat la aceasta proba faptul ca am vazut o multime de concurenti care mergeau „la plasa”; evident, au avut de castigat o multime de energie, dar asta i-ar costa la un Ironman o penalizare sau chiar descalificarea (bine de stiut pentru viitor :)).

Dupa urcarea spre Poiana a urmat coborarea (superba!) spre Brasov, pe care o mai facusem la antrenament, dar niciodata cu circulatia oprita… Apoi, am ajuns in zona de tranzitie, am pierdut (iar :)) o gramada de timp cu schimbatul, pusul hainelor in sac etc. dar, intr-un final, am pornit… Ma asteptam la doua ture a cate 5 km, dar traseul a avut putin peste 8 km, ceea ce nu m-a deranjat prea mult – tinand cont de canicula… Bucla de 4 km incepea cu o portiune de urcare, in plin soare :(, dar continua pe o alee umbrita (yuuhuu!!), care avea si ceva coborari. Pe parcursul primei bucle am fost ajutat de Robert Hajnal, unul dintre performerii probei de sprint, care si-a facut alergarea ‘de revenire’ in paralel cu mine, asa ca am avut pacemaking-ul asigurat :). Merci, Robert!!! Spre deosebire de experienta anterioara, de la No Stress Triathlon, am preferat sa alerg mai incet (cu 4.45 / km), tinind cont de caldura, diferenta de nivel etc.

La finalul fiecarei bucle am alergat impreuna cu Alex, care nici nu mai concepe sa nu ia parte la astfel de concursuri – mai ales ca organizatorii sunt de fiecare data foarte draguti si ii dau si lui medalie… :). Desi imi propusesem un timp total sub 3 ore, am fost primul de sub linia de 3.00, cu 3h 01m 04s – mai mult decat decent pentru stadiul actual al pregatirii mele; si o clasare onoranta – locul 46 la general (din 138), respectiv 17 (din 64) la categoria mea de varsta (30-39). Privind la timpii obtinuti de participantii la categoria de varsta care ma asteapta peste 3 ani (40-49), imi dau seama ca mai am de tras serios pentru a ramane in primii 25-30% dintre participanti… 🙂

Aceasta a fost povestea triatlonului de la Brasov. Ma bucur ca am intalnit din nou o multime de oameni pasionati, care participa la astfel de evenimente indiferent de distanta fata de casa (in poza din stanga sunt alaturi de triatlonisti veniti tocmai de la Suceava!) sau de dotarile tehnice (unul dintre concurenti a participat la concurs cu o bicicleta din aceea galbena, cu cosulet, inchiriata din parc :)). Suntem pe drumul cel bun, cu tot mai multe concursuri si tot mai multi oameni dornici de miscare; iar din urma vin copiii nostri, care vor dori – cu siguranta – sa isi depaseasca parintii. De abia astept sa particip la un triatlon alaturi de copiii si nepotii mei… 🙂

O saptamana frumoasa (si racoroasa :)) ! …si felicitari + multumiri organizatorilor!!

PS – Click pe link-uri pentru rezultate: proba olimpica (open, individual), proba sprint (open, individual), olimpic – grupe de varsta, sprint – grupe de varsta, olimpic – stafeta, sprint – stafeta.