Tag Archives: Mont Blanc

Asteptand cu infrigurare 7 aprilie 2010…

Ce e cu blog-ul asta?

O prima confesiune: pana acum cateva ore habar nu aveam cum se face un blog si ce ar trebui sa contina. Noroc cu Google si prietenii…

Sunt un om obisnuit din Bucuresti – Romania,  din zona de banking, aflat intre 30 si 40 de ani, cu calitati si defecte, cu impliniri si nereusite, cu multi amici dar putini prieteni si, ce conteaza cel mai mult, tot timpul cu zambetul pe buze – traind clipa si gonind increzator spre viitor…

Imi place viata, cu tot ceea ce ofera. Incepand cu lucrurile marunte (un apus, un rasarit, stelele vazute din cort, o plimbare pe plaja, mirosul de tei, o mancare buna, un dans cu iubita, joaca cu copilul, un Craciun in familie, o bere cu prietenii, mersul pe bicicleta etc.) si terminand cu actiuni care ma forteaza sa imi depasesc limitele si conditia (maratoane, expeditii, explorari, calatorii in locuri indepartate, snowboarding  pe partiile din Romania pline de bolovani… :)).

Ador provocarile. Lasand la o parte bullshit-ul corporatist privind ‘challenge’-urile, psihologii vor spune ca imbatranesc si ca nu accept acest adevar sau ca am o problema cu stima de sine sau ca doresc sa fiu acceptat de catre cei din jurul meu… Probabil ca au dreptate.

Cert este ca vreau sa particip la cea mai dura competitie de alergare din lume, Maratonul de la Polul Nord, singurul maraton care se desfasoara integral “pe apa” (calota glaciara a Oceanului Arctic).

In ce consta provocarea?

Maratonul este recunoscut de Cartea Recordurilor ca fiind cel mai nordic (90 de grade latitudine nordica) si cel mai cool (-40 de grade C).

De ce as participa la asa ceva?

1. Pentru ca as fi primul roman care face asta.

2. Pentru ca sunt un friguros si sper sa scap de aceasta ‘fobie’ :).

3. Pentru ca imi place sa duc lucrurile la bun sfarsit.

4. Pentru ca vreau sa fiu un model pentru copiii si nepotii mei si sa am ce sa le povestesc. Legat de asta, mi-a venit si ideea de a canta la tobe la Polul Nord :).

Ce ‘alte provocari’ implica  maratonul de la Polul Nord?

> Planificarea resurselor. Aici vorbim despre timp si bani. In ceea ce priveste timpul, intamplarea face ca sunt pasionat de time management & project management, deci…pe hartie totul arata minunat! La capitolul bani… unele costa cateva sute de euro (participarile la maratoane ‘normale’ din Europa), altele 1.000-3.000 de euro (Mont Blanc, Kilimanjaro etc.) si ajung pana la 10-12.000 de euro (de ex., maratonul de la Polul Nord). Solutia? Mici economii pentru costurile decente (< 1.000 de euro), iar pentru restul… networking din greu si discutii cu orice potential sponsor, cu focus pe beneficiile pe care le-ar putea avea prin asocierea cu oameni ‘nu foarte sanatosi mental’ :).

> Antrenamentul. Inainte de a alerga zeci de kilometri, am facut un control cardio (test de efort) la o clinica medicala, pentru a ma asigura ca nu devin subiect pentru stiri macabre :). Apoi, am google-it din greu „marathon training” si de aici m-am ales cu cateva j’de mii de site-uri pline de sugestii folositoare, inclusiv un program de antrenament care mi se potriveste.  In paralel cu antrenamentul musculaturii,  incerc sa imi cladesc si tonusul psihic si m-am inscris la un curs de yoga (unde, spre marea mea usurare, nu am fost pusi sa facem spirale si nici nu ni s-a recomandat sa bem alte lichide in afara de apa…). Cel mai dificil este sa gasesc conditii termice asemanatoare celor de la Polul Nord. A trebuit sa ma multumesc cu cateva alergari la munte, la -20, -25 de grade. Inainte de maraton o sa fac cateva antrenamente intr-un depozit frigorific din Bucuresti, la -35 de grade. Era sa uit: la birou, am inlocuit liftul cu scarile si fac zilnic in jur de 10 coborari & urcari (5 etaje). Nu e mult, dar completeaza foarte bine antrenamentul obisnuit. Si, evident, alternez dusurile calde cu cele reci :(.

> Echipamentul. Cand am auzit de un maraton la Polul Nord, ma imaginam imbracat ca astronautii americani care au aselenizat. Din fericire, m-am mai linistit dupa ce m-am consultat cu organizatorii maratonului. O sa ma imbrac pe principiul „foilor de ceapa”, adica multe, marunte si usoare. Folosesc o parte din echipamentul de snowboard si, in completare, diverse lucruri (sosete de lana, pantaloni, wind stopper, polar, manusi & mitene, cagula, caciula etc.) luate de prin magazinele din Bucuresti si care se comporta admirabil la antrenamente.

> Alimentatie / suplimente. Evident, aceleasi site-uri cu „marathon training” dau si o gramada de sfaturi pe tema nutritiei, dar recunosc ca nu tin o evidenta atat de stricta a procentului de carbohidrati, proteine, grasimi nesaturate etc. din alimentatia zilnica. La capitolul suplimente, iau multivitamine/minerale si fac o cura (preventiva) pentru articulatii.

Cam atat pentru moment, acum trebuie sa fug! 🙂