Tag Archives: Frig extrem

Antarctica? Nu, Bucuresti!

Chiar daca toate competiile la care voi participa in urmatoarele luni se vor desfasura la temperaturi sensibil pozitive, imi mentin dorinta de a ma antrena cat mai mult in aer liber, cel putin la partea de alergat. Daca vantul de acum doua zile mi-a amintit de maratonul de la Polul Nord (la un moment dat, sufla atat de tare incat nu mai puteam avansa :)), gerul de azi m-a facut sa retraiesc atmosfera ‘tropicala’ din Antarctica. Desi m-am echipat copy + paste ca la maratonul de pe continentul inghetat, azi dimineata mi-a fost mai frig (!!). De asemenea, pentru prima data in istoria alergarilor mele la temperaturi negative, mi-a inghetat apa pe furtunul camelback-ului, in ciuda faptului ca este invelit intr-un strat destul de gros de neopren…

Ce m-a impresionat in mod placut: am vazut si alti alergatori! Si nu ma refer (doar) la cei care alergau de frig, in drum spre metrou sau plimbandu-si animalul de companie, ci la cei echipati pentru astfel de sporturi, cateodata extreme. Daca vrea cineva sa ni se alature… 🙂

Echipament de antrenament pentru Polul Nord

Am plecat vineri seara spre munte, cu speranta ca voi avea parte – din nou – de temperaturi in zona -15, -20 C. Dar nu a fost sa fie, in zona Predeal am avut doar -6 in oras si, probabil, -9, -10 la Clabucet Plecare.

Oricum, peisajul a meritat efortul de a ma trezi la dis-de-dimineata si de a alege un traseu pe care nu mai fusesem de ceva timp (Predeal – Cioplea – Susai – Cocosul – Clabucet Plecare – Clabucet Sosire – Predeal).

Apetitul de alergare mi-a venit destul de greu, mai ales privind copacii din curtea vecinului…

Nu aveam nicio idee despre ce as putea sa scriu in blog (pe care mai degraba l-as numi “jurnal”), dar am primit o intrebare in sectiunea de comentarii: “ce echipament trebuie sa poarte un sportiv care alearga la temperaturi extrem de joase, si cam cat ar costa?”. Inca nu m-am prins foarte bine cum stau lucrurile cu blog-urile (in afara de faptul ca dorm mai putin decat inainte :)), dar banuiesc ca este politicos sa ii raspund lui Marian_I

Pana acum cateva luni, cand m-a atins microbul maratonulului de la Polul Nord, nu ma mai antrenasem in aer liber pe timp de iarna (snowboarding-ul nu se pune…). Asa ca am intrebat organizatorii maratonului (niste baieti simpatici din Irlanda, cu care de abia astept sa beau o bere :)) ce anume ar trebui sa pun pe mine, astfel incat firma de asigurari care mi-a facut polita de calatorie sa nu fie nevoita sa plateasca…

Nu m-am antrenat la temperaturi mai mici de -25 C, asa ca o sa ma raportez la spusele organizatorilor si la ceea ce am testat pe pielea mea (la propriu!). In curand, o sa incep antrenamentele la -35 C in hala frigorifica a unui abator si atunci o sa confirm (sau infirm) cele de mai jos.

Indiferent ca alergi la Polul Nord sau in Romania, cand temperatura scade sub 0 grade, regula nr. 1 este sa renunti la tot ce inseamna bumbac (inclusiv pentru underwear!). Apoi, trebuie sa tii cont de faptul ca extremitatile ingheata primele, deci nu trebuie sa neglijezi calitatea manusilor, a ciorapilor si a tot ce inseamana protectie pentru zona gat & cap (caciula, cagula, ochelari de ski si protectie pentru gat).

Sub -15, -20 C, este indicat sa porti 2 perechi de manusi (din care una cu un singur deget) si 2 perechi de ciorapi (de lana) + glezniere (preferabil de neopren). La capitolul incaltaminte am cele mai mari semne de intrebare, in sensul ca nu voi putea alerga cu pantofii mei de sport usori si norocosi (Reebok…desi toti amicii imi spun ca Asics sunt cei mai buni :)) si va trebui sa gasesc niste ghete care sa cantareasca (mult) mai putin decat Kiltec-ii mei obositi (luati in 2004!! – sunt nostalgic :)) si umblati pe toti muntii din Romania, dar sa fie la fel de rezistenti si caldurosi. Atentie! Cand iti iei incaltaminte pentru alergat, tine cont de faptul ca laba piciorului se dilata la efort. Daca mai adaugi si 2 perechi de ciorapi grosi…cred ca e bine sa iti cumperi bocanci / ghete cu un numar / un numar si jumatate mai mare decat de obicei.

In ceea ce priveste pantalonii, ai nevoie de 2 perechi (respectiv 3 daca temperatura scade sub -40, -45 C), termostatici / mulati / elastici – pentru nu permite caldurii sa iasa din corp – si din materiale sintetice cat mai usoare, gen (citez de pe o eticheta) microfibre de polyester, lana merino etc. Impatimitii de ski & snowboard se pot raporta la pantalonii de corp “trei sferturi” care se pun pe sub salopeta. Din ce am remarcat, oricate perechi ai pune pe tine, poponetzul iti va ingheta oricum :).

Pentru partea de sus, vei avea nevoie de 2-3 bluze de corp (din materiale la fel de ‘naturale’ ca si pantalonii – nylon, polypropylene, spandex etc.). In cazul in care temperatura coboara vertiginos si/sau ai parte de vant, este bine sa ai la tine un wind stopper si, eventual, un polar.

Tot la capitolul echipament, poate ar trebui sa amintesc si bandajele elastice pentru genunchi, recomandabile mai ales in cazul alergarilor pe teren dur, denivelat si/sau aluncos, pentru a evita accidentarile.

Pe scurt, ai nevoie de vreo 15 articole (cam atat am numarat in gramada din poza:)). Referitor la buget, trebuie sa fac cateva calcule, pentru ca nu am cumparat totul ‘dintr-o transa’, o parte dintre haine fiind luate la vremea lor cu alt scop decat alergarea (snowboarding, hiking etc.). Daca as cumpara acum ‘de la 0’ echipament de alergare pentru iarna, m-as rezuma la strictul necesar si as cumpara haine / incaltaminte cat mai bune. Cred ca un buget de start e de 500 euro.  Poate chiar mai jos, daca astepti perioada reducerilor de primavara…

Sper ca am fost de ajutor… Oricum, mi-am propus sa ma consult si cu alti oameni care au fost in expeditii la Polul Nord, Polul Sud, Everest etc. si sper sa mai aflu ceva ponturi despre echipament.

Pe curand! …si va multumesc pentru suportul moral. Ma ajuta enorm sa stiu ca sunt oameni interesati de acest subiect. Am sa va reprezint la Pol :).

Andrei

Cum ajungi la Polul Nord…? 5 avioane + 1 elicopter !

Mai sunt 65 de zile pana plec inspre Polul Nord. Rasuflu usurat pentru ca am biletele de avion in buzunar si confirmarea faptului ca nu voi dormi in cort 🙂 (multumiri Travel House, v-ati miscat super-rapid!).

Daca frigul este o „fobie” (in ghilimele) pentru mine, atunci zborul este o MARE FOBIE (fara ghilimele)…in perfecta antiteza cu hobby-ul meu de a calatori. In plus, cred ca sunt un pic masochist, altfel nu imi explic ‘placerea’ cu care am urmarit toate emisiunile gen „crash investigation” de la National Geographic… Am incercat diverse metode si terapii pentru a invinge aceasta teama (inclusiv sedinte cu 2 psihologi) dar nu am simtit vreo ameliorare. In mod bizar, m-a ajutat ceea ce am gasit pe un site si m-a ajutat sa inteleg mai bine procesele de zbor. Asa ca, atunci cand sunt in avion…inchid ochii si imi imaginez ca pilotez avionul. Si parca ma simt un pic mai bine :).

Sunt sigur ca aventura mea la Polul Nord imi va rezolva si aviofobia. O sa am parte de 12 decolari si 12 aterizari in interval de cateva zile…

A propos, in caz ca va intrebati cum se ajunge la maratonul de la Polul Nord (exceptand Polar Express-ul…):

Avion – 4 linii comerciale (3 & 4 aprilie): Bucuresti – Copenhaga. Stop. Copenhaga – Oslo. Stop. Oslo – Tromso. Stop. Tromso – Spitsbergen. Stop.

Avion – 1 cargo (6 aprile). Spitsbergen – North Pole Camp Barneo. Citez organizatorii: „An AN-74 (Antonov) jet will fly you to an international North Pole Camp called Barneo situated between 89N and 90N, drifting in the high Arctic Ocean. The Antonov will return to collect you approximately 36 – 48 hours later. The flight duration is 2½ hours each way. The AN-74 is a converted cargo plane that is purposefully built for such conditions. By design, the front of the plane is used for seating and the rear is utilised for cargo storage…” Evident, ma linisteste foarte mult faptul ca „pista” de aterizare este – de fapt – un strat de gheata de doar 4 metri grosime, sub care se gaseste un abis de cateva mii de metri… In plus, un alt motiv de relaxare: avionul este rusesc (si, fireste, foarte nou…:)).

Elicopter (7 aprilie). North Pole Camp Barneo – North Pole 90N. Aici va avea loc maratonul…

Total: in jur de 12-13 ore de zbor :(. Iar in 8 aprilie urmeaza drumul spre casa. Pe 10 aprilie, la 16.50…ajung pe Otopeni si voi savura cel mai calduros aprilie pe care l-am trait in Romania!!

Asteptand cu infrigurare 7 aprilie 2010…

Ce e cu blog-ul asta?

O prima confesiune: pana acum cateva ore habar nu aveam cum se face un blog si ce ar trebui sa contina. Noroc cu Google si prietenii…

Sunt un om obisnuit din Bucuresti – Romania,  din zona de banking, aflat intre 30 si 40 de ani, cu calitati si defecte, cu impliniri si nereusite, cu multi amici dar putini prieteni si, ce conteaza cel mai mult, tot timpul cu zambetul pe buze – traind clipa si gonind increzator spre viitor…

Imi place viata, cu tot ceea ce ofera. Incepand cu lucrurile marunte (un apus, un rasarit, stelele vazute din cort, o plimbare pe plaja, mirosul de tei, o mancare buna, un dans cu iubita, joaca cu copilul, un Craciun in familie, o bere cu prietenii, mersul pe bicicleta etc.) si terminand cu actiuni care ma forteaza sa imi depasesc limitele si conditia (maratoane, expeditii, explorari, calatorii in locuri indepartate, snowboarding  pe partiile din Romania pline de bolovani… :)).

Ador provocarile. Lasand la o parte bullshit-ul corporatist privind ‘challenge’-urile, psihologii vor spune ca imbatranesc si ca nu accept acest adevar sau ca am o problema cu stima de sine sau ca doresc sa fiu acceptat de catre cei din jurul meu… Probabil ca au dreptate.

Cert este ca vreau sa particip la cea mai dura competitie de alergare din lume, Maratonul de la Polul Nord, singurul maraton care se desfasoara integral “pe apa” (calota glaciara a Oceanului Arctic).

In ce consta provocarea?

Maratonul este recunoscut de Cartea Recordurilor ca fiind cel mai nordic (90 de grade latitudine nordica) si cel mai cool (-40 de grade C).

De ce as participa la asa ceva?

1. Pentru ca as fi primul roman care face asta.

2. Pentru ca sunt un friguros si sper sa scap de aceasta ‘fobie’ :).

3. Pentru ca imi place sa duc lucrurile la bun sfarsit.

4. Pentru ca vreau sa fiu un model pentru copiii si nepotii mei si sa am ce sa le povestesc. Legat de asta, mi-a venit si ideea de a canta la tobe la Polul Nord :).

Ce ‘alte provocari’ implica  maratonul de la Polul Nord?

> Planificarea resurselor. Aici vorbim despre timp si bani. In ceea ce priveste timpul, intamplarea face ca sunt pasionat de time management & project management, deci…pe hartie totul arata minunat! La capitolul bani… unele costa cateva sute de euro (participarile la maratoane ‘normale’ din Europa), altele 1.000-3.000 de euro (Mont Blanc, Kilimanjaro etc.) si ajung pana la 10-12.000 de euro (de ex., maratonul de la Polul Nord). Solutia? Mici economii pentru costurile decente (< 1.000 de euro), iar pentru restul… networking din greu si discutii cu orice potential sponsor, cu focus pe beneficiile pe care le-ar putea avea prin asocierea cu oameni ‘nu foarte sanatosi mental’ :).

> Antrenamentul. Inainte de a alerga zeci de kilometri, am facut un control cardio (test de efort) la o clinica medicala, pentru a ma asigura ca nu devin subiect pentru stiri macabre :). Apoi, am google-it din greu „marathon training” si de aici m-am ales cu cateva j’de mii de site-uri pline de sugestii folositoare, inclusiv un program de antrenament care mi se potriveste.  In paralel cu antrenamentul musculaturii,  incerc sa imi cladesc si tonusul psihic si m-am inscris la un curs de yoga (unde, spre marea mea usurare, nu am fost pusi sa facem spirale si nici nu ni s-a recomandat sa bem alte lichide in afara de apa…). Cel mai dificil este sa gasesc conditii termice asemanatoare celor de la Polul Nord. A trebuit sa ma multumesc cu cateva alergari la munte, la -20, -25 de grade. Inainte de maraton o sa fac cateva antrenamente intr-un depozit frigorific din Bucuresti, la -35 de grade. Era sa uit: la birou, am inlocuit liftul cu scarile si fac zilnic in jur de 10 coborari & urcari (5 etaje). Nu e mult, dar completeaza foarte bine antrenamentul obisnuit. Si, evident, alternez dusurile calde cu cele reci :(.

> Echipamentul. Cand am auzit de un maraton la Polul Nord, ma imaginam imbracat ca astronautii americani care au aselenizat. Din fericire, m-am mai linistit dupa ce m-am consultat cu organizatorii maratonului. O sa ma imbrac pe principiul „foilor de ceapa”, adica multe, marunte si usoare. Folosesc o parte din echipamentul de snowboard si, in completare, diverse lucruri (sosete de lana, pantaloni, wind stopper, polar, manusi & mitene, cagula, caciula etc.) luate de prin magazinele din Bucuresti si care se comporta admirabil la antrenamente.

> Alimentatie / suplimente. Evident, aceleasi site-uri cu „marathon training” dau si o gramada de sfaturi pe tema nutritiei, dar recunosc ca nu tin o evidenta atat de stricta a procentului de carbohidrati, proteine, grasimi nesaturate etc. din alimentatia zilnica. La capitolul suplimente, iau multivitamine/minerale si fac o cura (preventiva) pentru articulatii.

Cam atat pentru moment, acum trebuie sa fug! 🙂