Tag Archives: Antarctica

Cadou de Craciun…

Totul e bine cand se termina cu bine. Asa s-a incheiat si povestea mea din Antarctica: bagajele au ajuns de abia astazi, dar la timp pentru a avea sub brad cadourile luate de ‘Mos Craciun’ pe parcursul calatoriei mele…

Asa ca Alex va primi pinguinul de plus pe care si-l dorea atat de mult 🙂

In urmatoarele zile o sa actualizez si sectiunea ‘Pozele mele’ cu imagini din America de Sud si Antarctica.

Pana atunci…va doresc un Craciun extraordinar, alaturi de cei dragi.

Mi-a placut solitudinea continentului alb, dar cel mai bine este tot acasa!!!

Pe curand,

Andrei

Dupa noi peripetii…am ajuns acasa!!!

Ramasesem cu povestea in Buenos Aires. A urmat drum de 14 ore spre Frankfurt dar…surpiza! Aeroportul din Frankfurt era inchis, asa ca ne-au trimis la… Stuttgart! Cei 2 nemti de langa mine erau in culmea bucuriei, pentru ca ei ar fi trebuit sa ajunga de fapt la…Stuttgart, asa ca au economisit un drum de cateva ore cu trenul. Bagajele urmeaza sa le recupereze de la Luthansa zilele viitoare.

Eu am fost mai putin vesel, pentru ca peste 3 ore aveam avion Frankfurt – Bucuresti si, daca nu il prindeam, probabil ca veneam cu trenul (deja gasisem o varianta prin Viena) sau inchiriam o masina, ceea ce se traducea in inca 2 zile de stat pe drum… 😦

Dupa 2 ore, avionul a primit unda verde pentru Frankfurt, asa ca am decolat. Am aterizat acolo cu 15 minute inainte ore de imbarcare la zborul catre Bucuresti, ceea ce facea imposibila plecarea, mai ales ca la tranzit / check-in erau vreo 4-500 de persoane, deci cel putin o ora de asteptat. Cu biletul in brate, m-am bagat in fata (ca romanu’ :))  si am cerut permisiunea sa trec, apoi am bagat un sprint de vreo 1 km pana la poarta de imbarcare, care era in partea opusa a terminalului. Ca in filmele americane cu evacuari din Vietnam, la poarta de imbarcare erau alti zeci de pasageri, majoritatea romani, care pierdusera curse anterioare (amanari, anulari etc.) si cereau un loc la cursa curenta. Noroc ca imi rezervasem un loc inca de la imbarcarea la Buenos Aires, asa ca am trecut si de ultimul ‘baraj’ :).

Am mai asteptat apoi vreo ora in avion, care nu pleca deoarece avea prea multe bagaje (!!). In sfarsit, ne-am facut loc printre nameti si am decolat cu spre Bucuresti…

Evident, bagajele mele vor ajunge zilele viitoare, dar asta ma bucura, intr-un fel, pentru ca am o polita de asigurare care imi acopera aceste intarzieri. Sper totusi sa ajunga pana la Craciun, pentru ca in ele am cadourile de la Mosu’… 🙂

Cred ca frica de avion mi-a trecut de tot, dupa aceste 7 decolari si 7 aterizari in mai putin de 48 de ore  (un nou record personal!)

Ce bine e acasa!!

Pe curand,

Andrei ratacitorul

PS – fotografiile nu imi apartin (nu am avut cand sa mai fac si poze!!), dar descriu destul de bine haosul de azi dimineata de pe aeroportul din Frankfurt…

PS’ – De maine reduc (motivat!) numarul articolelor pe blog (incep serviciul :))

Maratonul din Antarctica, in cifre.

Maratonul din Antarctica s-a incheiat si, ca de obicei, va prezint cateva cifre.

Rezultatele competitiei pot fi gasite pe site-ul organizatorilor.

> A fost editia a 6-a, cu un numar record de participanti: 37.

> 32 de concurenti la proba masculina de maraton, 5 la cea feminina.

> 6 concurenti de la maraton au participat si la cursa de ultramaraton (100 km), 5 la proba masculina, 1 la cea feminina.

> Singura competitie de maraton din lume la care au participat simultan rezidenti de pe toate cele 7 continente. Antarctica a avut 2 reprezentanti, America de Nord 12, America de Sud 2, Australia 3, Asia 3, Europa 13, Africa 2. In total, au fost reprezentate 17 tari. In poza din stanga, steagurile sunt asezate in ordinea in care au terminat concurentii proba de 100 de kilometri 🙂

> La aceasta editie au fost stabilite noi recorduri ale competitiei: Clare Apps (Marea Britanie / rezident Antarctica) la feminin cu 4h 47m 37s si Bernardo Fonseca (Brazilia) la masculin cu 4h 20m 31s.

> A fost stabilit si un nou record al competitiei la proba masculina de 100 km, acelasi Bernardo Fonseca (Brazilia), care a terminat in 12h 41m 52s. Precedentul record era detinut de Marc de Keyser (Belgia), care a terminat cursa din 2008 cu 12h 49m 51s. Belgianul a participat si anul acesta la competitie, dar la proba de maraton, unde s-a clasat al doilea.

> A fost doborat recordul de varsta al competitiei: Sarah Oliphant (SUA) – 15 ani. Cu aceasta ocazie, ea a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind cea mai tanara persoana care termina circuitul 7 maratoane pe 7 continente!

> Alte premiere / recorduri personale: australianul Tristan Miller (cel din stanga imaginii), care acum 1 an si-a pierdut slujba, a gasit un sponsor si a alergat de atunci 52 de maratoane in 52 de saptamani in 52 de tari! Maratonul din Antarctica l-a ajutat sa finalizeze si circuitul 7 maratoane pe 7 continente. In aceste zile, el va reveni acasa pentru prima data dupa 1 an!! El s-a folosit de participarea la toate aceste competitii si pentru a strange fonduri in scop caritabil. De asemenea, Gary van Vuuren (Zimbabwe) a alergat al 100-lea sau maraton, Steve Hibbs (SUA) al 116-lea si Brent Weigner al 182-lea! Pentru mine, a fost al 5-lea 🙂

> Om de afaceri respectabil (dealer auto), dar si alergator si alpinist in timpul liber, polonezul Irenesuz Szpot, care a alergat maratonul din Antarctica la doar cateva zile dupa ce a cucerit varful muntelui Vinson (cel mai inalt din Antarctica), va deveni in 2011 primul om din lume care termina atat 7 summits cat si 7 continents. Mai are de ‘bifat’ doar Everestul, pe care planuieste sa il cucereasca in mai 2011 – cu cateva zile inainte de a implini 49 de ani! Si, inca ceva: s-a apucat de toate astea de abia acum 4 ani… In stanga gasiti un mini-interviu pe care i l-am luat in Antarctica 🙂

> Subsemnatul s-a clasat pe locul 18 la maraton, cu 5h 59m, la 1h si 40m de castigator si la aproape 2h si jumatate de ultimul clasat. Sunt foarte multumit de acest rezultat, avand in vedere faptul ca ma antrenez doar de 11 luni si ca cei mai multi dintre participantii la acest maraton au o experienta mult mai mare, cu zeci, chiar sute de maratoane la activ…

> La proba de 100 km, m-am clasat pe locul 4, cu 21h si 22m. Nu m-am clasat ultimul :), deoarece britanicul Scott Mulligan (locul 8 la proba de maraton din ziua anterioara) a abandonat din cauza hipotermiei. A fost primul ultramaraton din viata mea, deci imi pot imbunatati substantial timpul la competiii viitoare 🙂

> O alta statistica: cei 37 de participanti au alergat in total aproape 900 de maratoane si ultramaratoane (peste 920, daca luam in calcul si competitia de anul acesta din Antarctica)! Daca se iau in calcul si semi-maratoanele si triatloanele, totalul depaseste cu mult cifra 1000!

> Pe 5 dintre concurenti i-am intalnit si la competitii anterioare la care am participat: Tommy Chen (Taiwan), Arnold si Sarah Oliphant (SUA) – maratonul de la Polul Nord si cuplul indian Krishna Prasad Chigurupati – Uma Devi Chigurupati, pe care i-am intalnit la maratonul din Australia.

Cam astea sunt cifrele. In rest, sunt fericit ca am in pasaport si viza de Antarctica (dupa cea de la Polul Nord) si ca inca mai pot sa merg dupa efortul din ultimele zile :). De asemenea, mi-am facut noi prieteni, am o multime de invitatii de a veni in SUA, Brazilia, Taiwan, India etc. Bineinteles, am facut la randul meu lobby pentru a ii convinge sa vina in Romania 🙂

Acum imi fac bagajul (pentru a x-a oara in ultimele 3 saptamani :)). Maine dimineata la 4 trebuie sa fiu la aeroport, pentru cursa Punta Arenas – Puerto Montt – Santiago de Chile. Urmeaza apoi Santiago de Chile – Buenos Aires – Frankfurt – Bucuresti. Vazand cate curse se anuleaza pe aeroportul din Frankfurt, ceva imi spune ca aventura nu s-a incheiat… Sa speram ca merg macar trenurile si o sa pot ajunge acasa pana in ajunul Craciunului, in cazul in care se amana cursa Frankfurt – Bucuresti 🙂

Pe curand!

Andrei statisticianul

Am reusit imposibilul. Am alergat 42 + 100 km in Antarctica!

Am revenit din Antarctica, unde am stat din 13 decembrie pana astazi.

Sunt din nou in Punta Arenas si nu imi vine sa cred prin ce experiente am trecut in ultimele zile…

Daca acum mai putin de un an nu imi imaginam ca voi ajunge vreodata sa alerg un maraton, ultimele zile mi-au aratat ca noi, oamenii, suntem capabili de realizari care depasesc cu mult granitele a ceea ce numim „limita fizica”. Dar hai sa va povestesc… 🙂

Pe 5 decembrie am alergat maratonul din Chile si aveam temeri in privinta urmatoarei alrgari, din Antarctica, programata cu 1 saptamana mai tarziu. Nu mai alergasem 2 maratoane intr-o saptamana (cele 3 maratoane alergate anterior au avut pauza 2-3 luni intre ele).

Plecand cu ceva intarziere catre Antarctica, am avut ocazia sa discut cu multi dintre colegii mei de „suferinta”, cu care urma sa alerg pe continentul alb. Am observat ca unii dintre ei au inceput sa alerge la o varsta mult mai inaintata decat mine si au ajuns la performante care mi se pareau imposibile, ca de exemplu sa alergi in continuu 48 de ore, mai mult de 200 de kilometri, la o temperatura medie de 40-50 de grade Celsius intr-o cursa precum Badwater…si toate astea la 60 de ani (de ex. francezul Alain Henri d’Andria, care s-a apucat de alergat la 47 de ani si care are la activ o gramada de ultramaratoane, printre care si Badwater…de 2 ori!)!!

Atunci am realizat ca merita sa imi ridic bariera psihologica a celor 42 de kilometri si 195 de metri si sa alerg ultramaratonul din Antarctica, de 100 de kilometri. Daca primul meu maraton a fost la Polul Nord, de ce nu ar fi primul meu ultramaraton in apropierea polului opus? 🙂

Asa ca, in preziua plecarii catre Antarctica (a propos, in stanga este un film facut acolo :)), decizia era deja luata. O prima problema tehnica: nu am alergat niciodata mai mult de 43-44 km si nici nu m-am antrenat vreodata pentru ultramaraton! O a doua problema la fel de ‘tehnica’: ultramaratonul urma sa se alerge a doua zi dupa maraton, deci timp de refacere = zero!

In secunda 2, am dat search pe Google si am gasit tehnici de antrenament si de alergare a curselor de ultramaraton. Am bagat la cap tot ce se putea inmagazina intr-un timp atat de scurt si am cumparat rapid mici provizii (mancare) care sa sustina efortul meu. De asemenea, am decis sa apelez la autosugestie si sa imi imaginez ca o sa alerg, de fapt: 13 km de incalzire si 3 antrenamente a cate 29 de km (ca sa scap de pragul psihologic al ‘zidului’ de la kilometrul 30…). Apoi, mi-am schitat pe hartie o strategie (ritm, pauze de hidratare si mancare etc.) si, bineinteles, m-am imaginat terminand cursa, fiind foarte fericit, sunand acasa si anuntand familia… :)).

Cursa de 100 de km s-a desfasurat pe un ghetar inconjurat de munti, la aproape 1.000 m altitudine, pe un circuit de 25 km, cu 2 check point-uri, la km 10 si la 17. „Terenul” de alergare: o combinatie intre portiuni de zapada batatorite, unde se putea alerga decent (asemanator alergarii pe nisip) si portiuni in care piciorul intra in zapada 10-15 cm.

Startul s-a dat la ora 21.30, temperatura -18 C. A propos de temperatura, ea a oscilat intre -10 si – 25, deci ceva mai cald decat la Polul Nord, dar cu cateva intervale de vant foarte puternic, ceea ce a afectat serios confortul nostru termic (unul dintre concurenti a abandonat pe la km 35 din cauza hipotermiei; din fericire, acum e sanatos si fara sechele…). O alta diferenta este ca temperatura se schimba rapid in ambele sensuri si trebuia sa ai in permanenta la tine o haina in plus…

La capitolul ‘echipament’, am fost imbracat mai subtire decat la Polul Nord. Pe cap am avut un windstopper (Mammut) si o masca (Gator) care sa ma fereasca de arsuri solare (la maraton nu am folosit-o si am o arsura de toata frumusetea pe obraji, in ciuda cremei folosite…), ochelari de schi (Rogue – cea mai buna investitie din viata mea! – sunt printre putinii concurenti fara arsuri la ochi). In partea de sus am avut o bluza climacool de la Adidas (cu care alerg si vara) si un windstopper (Mammut). Cand temperatura a scazut semnificativ, am pus pe mine si o bluza subtire din polar (Lafuma). In spate am avut un camelback de 2 litri (Deuter), care nu a inghetat si a mentinut apa la temperatura decenta. La capitolul manusi, la maraton am folosit doar un rand –windstopper (ToKo) iar la ultra am adaugat, de la jumatatea cursei, si o pereche de manusi din polar (Lafuma). Nu a fost nevoie, ca la Polul Nord, si de un al treilea strat. In partea de jos am avut niste pantaloni termo (Lafuma) si pantaloni windstopper din Goretex (Mammut) – la maraton a fost mai cald si i-am inlocuit cu o pereche de pantaloni termo (Kalenji). Apoi, 2 randuri de sosete, unele subtiri – ca ‘baza’ – si unele din Primaloft (Lorpen). Atat la maraton cat si la ultra m-am incaltat cu trailshoes de la Salomon, care s-au comportat excelent.

Sunt fericit ca tot ce am purtat a fost luat din Romania, asa ca nu a trebuit sa fac zeci de comenzi pe internet… 

In niciun moment pe parcursul celor aproape 22 de ore nu am fortat, am pastrat un ritm mai lent decat cel de la maratonul din ziua precedenta (6 km pe ora in primii 50 de km, comparativ cu 7 km pe ora – la maraton). Am vrut sa fiu sigur ca voi termina cursa in mai putin de 24 de ore (termenul limita impus de organizatori), ca totul este ok si sub control, pulsul meu e bun, starea mea fizica si psihica e buna si ca nu mi-a degerat nimic… Atata apa nu cred ca am mai baut vreodata pe parcursul a 24 de ore (in jur de 10 litri), dar sunt sigur ca asta m-a ajutat enorm in a rezisteta la conditiile cursei.

„Zidul” nu a aparut la 30 km, ci intre 70 si 75 de km, cand nu am mai putut alerga din cauza durerilor musculare si a trebuit sa ma opresc de cateva ori si sa ma intind pe zapada. In plus, dupa 10-15 km de la startul cursei, nu am mai vazut niciun alergator pana la tura a 3-a, cand m-a ajuns din urma Bernardo, brazilianul. Un asemenea sentiment de singuratate nu am mai avut in viata mea :(. Eram doar eu si Antarctica!

Ultimii 25 de km au fost o combinatie intre mers, alergare usoara si tarat :), cu o medie de 4-5 km pe ora. Evident, nu puteam sa abandonez cursa (mi-ar fi fost rusine sa mai scriu pe acest blog :)).

Si, pana la urma, s-a terminat bine!!! Ma doare fiecare bucatica de muschi si de abia mai merg, dar sunt sigur ca ma recuperez in urmatoarele 2-3 zile, cu Microhidrina, tone de apa si mult somn…

Locul 18 la maraton, in 5 ore si 59 de minute (mi-am imbunatatit cu aproape 2 ore timpul de la Polul Nord!) si locul 4 la ultramaraton (cum suna asta!!!) dupa 21 de ore si 22 de minute. Rezultatele complete ale celor 2 curse sunt AICI (maraton), respectiv AICI(ultra).

In continuare nu imi vine sa cred ca am alergat si terminat un ultramaraton de 100 km, si chiar a doua zi dupa un maraton. Dar am fost sigur ca o sa reusesc, doar sunt roman, nu? :).  Si apropos de Romania: vedeti filmul din stanga pentru a afla ce stiu despre noi brazilienii de la TV Globo (veniti sa faca un documentar despre super-alergatorul lor Bernardo Fonseca – cel care a castigat, de altfel, atat maratonul cat si ultramaratonul din Antarctica)!!

Inca ceva: Antarctica este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Am avut in permanenta impresia ca ma aflu pe alta planeta. Cand nu bate vantul, este o liniste in care iti poti auzi inima batand… Fiind o zona desertica, zapada este ca nispul – ma intreb daca are si apa in ea :). Daca porti ochelari de soare cu tenta galbena sau maronie, poti jura ca esti in desertul african. Vezi chiar si dune!! Ghetarii au culoarea bleu-verzui-turcoaz. Aerul este de o puritate absoluta. Soarele se invarte deasupra capului tau 24 de ore din 24. Atunci cand vanturile katabatice (asa am inteles ca se numesc vijeliile din zona aia…) nu sunt in actiune, poti sta in tricou cu maneca scurta (daca iti dai cu suficent de multe straturi de crema anti UV…) chiar si la -25 C! 

Merita sa ajungeti acolo, macar o data in viata!!

Cu drag,

UltrAndrei 🙂

PS – coincidenta: astazi scriu postul cu numarul 100 al blogului meu, iar subiectul este cursa de 100 de kilometri 🙂



Uraaaaaaa, PLECAAAAAAAAAAAM!!!!

Gata cu asteptarea, am primit marea veste: peste o ora ne imbarcam!!!!

Sa ne reauzim / revedem / rescriem cu bine! Pana atunci, aflati vesti AICI.

Pe curand 🙂

Andrei Antarcticul