Tag Archives: Abu Dhabi Triathlon 2014

Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 3 (ultimul).

Ramasesem cu povestea la kilometru 160. Legea lui Murphy aplicata subsemnatului spune ca spre finalul unei ture lungi sau a unei curse de bicicleta vantul sufla intotdeauna din fata :). Si a tot suflat, incat am avut parte de cei mai dificili 40 de km de pedalat din viata mea; cateodata aveam impresia ca pedalez pe loc :(. Daca pana atunci de abia observasem diferentele de nivel (prezente mai ales la multele poduri de pe autostrada), spre finalul cursei aveam impresia ca urc pante de 20-30 de grade… 🙂

La sedinta tehnica din ziua precedenta organizatorii ne comunicasera existenta catorva termene-limita, unul dintre ele referindu-se la ultima parte a traseului de bicicleta – trebuia sa ajungem la unul dintre check-point-uri cel tarziu la ora 13.30; in caz contrar, eram descalificati. Pe la 12.30 pedalam de zor, mai aveam destul de multi kilometri pana la acel punct si nu imi mai aminteam daca este vorba despre 13.00 sau 13.30… Am retrait panica de la primul meu Ironman, cand am terminat proba de bicicleta cu doar 8 minute inainte de ‘inchiderea portilor’… Cand am ajuns la punctul respectiv, i-am intrebat pe arbitrii: „Am reusit?”. „Da, inchidem check-point-ul de abia peste 20  de minute”. Yuuu-huuu!! Incredibil ce bine te simti cand reusesti sa te incadrezi in astfel de limite… 🙂

3Dupa aproape 200 de kilometri de pedalat prin desert, la intrarea in Abu Dhabi m-am simtit de parca L-am apucat de un picior pe Cel de Sus (nu-L nominalizez, pentru ca in Abu Dhabi se numeste altfel :)). Vantul a disparut, ca prin minune, iar peisajul desertic si vantul asprul au fost inlocuite de o oaza de verdeata, briza marii si zgarie-nori. Alta viata! De obicei, cand mai am doar 10-15 kilometri dintr-o cursa de pedalat ma gandesc „daca se intampla ceva cu bicicleta, am timp sa alerg pe langa ea pana in zona de tranzitie”, iar cand mai sunt 2-3 km imi spun „ar fi culmea sa fac pana tocmai acum”… Dar niciunul din aceste scenarii nu s-a intamplat, asa ca am ajuns cu bine in zona de tranzitie.

31Am privit ceasul si am observat ca pedalasem mai putin de 7 ore (cat imi propusesem initial), dar opririle de pe traseu m-au costat vreo 25 de minute. Asa ca mi-am dat seama rapid ca nu mai am nicio sansa de a imi indeplini obiectivul general (sub 10 ore). Chiar si asa, nu am stat prea mult in zona de tranzitie si, dupa ce mi-am lasat bicicleta in rastel, mi-am lasat casca si manusile in cortul de schimb si mi-am pus pantofii de alergare, am plecat pe traseu.

32Urmau doua ture a cate 10 kilometri, pe faleza Abu Dhabi-ului. Desi era apropae ora 16.00, iar in jur de 18.30 urma sa se intunece, temperatura ramasese in continuare ridicata, iar palmierii de pe faleza erau extraordinari din punct de vedere decorativ dar zero absolut in ceea ce priveste umbra :). Ca si in cazul altor triatloane de anduranta la care am participat, cei mai multi dintre cei care termina proba de bicicleta cu 1-2 ore inainte mea nu prea mai au picioare pentru alergare, asa ca am numarat pe degete numarul concurentilor care preferau running-ul in locul walking-ului. Daca la inot si la bicicleta am avut al 100-lea timp din totalul participantilor la cursa lunga, alergarea a fost cea care m-a ‘scos’ (din nou), obtinand al 39-lea timp al zilei. Daca dam la o parte elita, incep sa fiu multumit de 1.53-ul meu…

HR RunMa pregatisem pentru un ‘sub 1h30m’, dar caldura si, mai ales, lipsa motivatiei (ar fi trebuit sa alerg semi-ul cu un timp putin peste o ora pentru a putea termina triatlonul sub 10 ore) m-au determinat sa prefer o alergare relaxata, cu un puls sub 160 la prima tura si sub 150 la a doua (la un semi sau sau la distante mai scurte alerg de regula cu puls 175, chiar 180).

RunPe traseu am gasit o multime de puncte de hidratare (cam la fiecare 2 kilometri) si cred ca mi-am stors in cap vreo 20 de bureti cu apa rece. Ideea a fost foarte buna (si racoritoare :)), dar – facand in premiera asta – am invatat un lucru: apa aia se scurge in…pantofi. Asa ca am parcurs majoritatea cursei cu o greutate suplimentara in adidasi :). Spre surprinderea mea, la prima tura m-am intersectat cu Tudor Sofron – despre care credeam ca terminase de ceva timp, fiind un triatlonist mai rapid decat mine. Oricum, era unul dintre putinii care alerga, in loc sa mearga agale… Ne-am mai intersescta si la tura a doua si am batut „cinci”-ul.

RunSpre finalul cursei, soarele si-a amintit ca are treaba, asa ca ultimii 3-4 kilometri au fost chiar confortabili, temperatura scazand sub 25 de grade. Daca acest triatlon ar fi presupus o alergare de 42 in loc de 20, cred ca ar fi fost destul de realizabila si m-ar fi ajutat considerabil sa urc in clasament. Dar, avand in vedere ca suntem la inceputul sezonului, cred ca distantele au fost suficiente pentru a imi face ‘incalzirea’ si a fi pregatit pentru ceea ce va urma in 2014…

34La finalul cursei m-a cuprins veselia (pana la urma, orice concurs de 10-11 ore ramane unul foarte luuuung :)) si am simtit nevoia de a trece linia de sosire dansand ca Michael Jackson. Habar nu am de unde mi-a venit asta, dar organizatorii au apreciat ‘prestatia’ mea si au anuntat la statie ca imi ofera un „zece”… 🙂

35

Dansul m-a costat 2-3 secunde in clasament, dar nu cred ca are vreo importanta… Am terminat in 10 ore si 45 de minute (timpul de pe tabela finish-ului include decalajul dintre startul elitelor si cel al ‘pamantenilor’), al 44-lea in clasamentul categoriei mele de varsta si pe locul 143 in clasamentul general. Bineinteles, accentul trebuie pus pe „am terminat” – lucru care a fost, pana la urma, principalul obiectiv. Ca sportiv recreational, imi doresc cat mai multe curse terminate si cat mai putine (spre zero) DNS-uri (nu am aparut la start), DQF-uri (am fost descalificat) si DNF-uri (nu am terminat).

3La finish m-am intalnit cu ceilalti romani din grupul nostru si, bineinteles, au urmat ore in sir de discutii, analize, comentarii etc. despre cursa :). Asta este intotdeauna partea cea mai frumoasa a unei competitii! Un fapt imbucurator a fost absenta, ca de obicei, a durerilor, febrei musculare etc. Nu imi dau seama daca asta se datoreaza strategiei nutritionale si de cursa sau daca este un semn ca ar trebui sa ‘trag’ mai tare. Cert este ca a doua zi ma simteam la fel de proaspat ca inaintea inceperii concursului.

A doua zi am facut un tur al Abu Dhabi-ului, apoi ne-am mutat in Dubai, unde am stat doua zile – suficient pentru a vedea multe dintre ‘minunatiile’, usor grandomanice, ale omului modern (cel mai inalt turn din lume, cel mai mare mall, cel mai luxos hotel – nu va speriati, l-am vazut doar de afara, nu am locuit in el :)). Ca sa folosesc o gluma mai veche si mai putin reusita, probabil Emiratelele Arabe Unite au si cel mai inalt pitic din lume…

Cam asta a fost povestea. As repeta cu siguranta experienta – facem echipa si in 2015? :). Va puteti manifesta intentia de inscriere dand un click aici (nu costa nimic, este doar un ‘recensamant’ facut de organizatori). Eu am dat, pentru ca nu se stie niciodata… 🙂

noi4A propos de ceea ce va urma in 2014. Saptamana trecuta am avut un antrenament oficial cu participantii la Crosul Padurii, apoi unul pentru alergatorii de la Wings For Life – World Run. Intre ele, am participat la Pegas Duatlon Buftea, la care am facut echipa – in premiera pentru o cursa de run & bike – cu sotia mea :). Saptamana aceasta alerg 10 km la Old Town Race, iar duminica 10 km la Crosul Padurii si, imediat dupa aceea, particip la Campionatul National de Duatlon. Apoi, semimaratonul Brasov (5 aprilie). Iar spre finalul lunii aprilie incep antrenamentele lungi pentru Quintuple Ultra Triathlon Virginia, pentru care am primit confirmarea oficiala a inscrierii.

Va doresc o saptamana excelenta si cat mai activa!

m

Povestea triatlonului Abu Dhabi – episodul 2.

Nu va speriati, nu am sa transform povestea acestui triatlon intr-un serial cu mii de episoade, ca ‘Tanar si nelinistit’ :). Episodul 3 va fi si ultimul din aceasta ‘saga’ orientala…

Ramasesem cu povestea la dimineata triatlonului, cand alarmele telefoanelor si-au facut datoria si, dupa vreo 3 ore si jumatate de somn, eram in pozitie de ‘drepti’ si imi puneam trisuit-ul Skins adus ‘pe comanda’ de cei de la Sportguru si pe care urma sa il port pe sub costumul de neopren la proba de inot. Cateva minute mai tarziu coboram la restaurant, pentru micul dejun, cu bagajul pregatit pentru plecare. Daca o sa va spun ca liftul a oprit pentru a ii lua, pe rand, pe Van Lierde si pe Llanos, o sa credeti ca bat campii ca domnul acela care comenta Formula 1 🙂 – asa ca nu intru in detalii. Cei de la ‘Elite’ aveau startul cu 25 de minute inaintea noastra (la 6.40), asa ca primul microbuz a plecat spre zona de start la 4.45. Dupa un mic dejun cu multe fructe si legume, plus un baton Isostar Cereal Max Energy, am urcat in microbuzul de la 5.00, iar 6 minute mai tarziu ajungeam la destinatie.

Zona de tranzit era foarte agitata, concurentii verificandu-si bicicletele si bidoanele de hidratare. Mi-am umflat cauciucurile (9 bar) si am pus apa in bidoanele de hidratare, lasate in zona de tranzit in ziua anterioara si ‘burdusite’ cu pudra isotonica si electroliti (primul dintre ele), respectiv geluri (vreo 15) diluate cu apa (al doilea). Prefer aceasta ultima varianta in detrimentul lipirii gelurilor de cadru – mi se pare mai practica. Am avut montate pe bicicleta 3 suporturi pentru bidoane: doua pe partea din spate a seii, unul pe cadru (in care urma sa imi pun bidonul cu apa pe care il primeam la punctele de alimentare, situate la fiecare 22 de kilometri).

fcerta4-tmpl-321Timpul trece extrem de repede inaintea concursurilor, asa ca nici nu stiu cand s-a facut 6.30; mi-am pus costumul de neopren si m-am dus catre zona de start, pentru a imi face incalzirea – inclusiv cateva ‘ture’ in mare. Am ajuns in apa (in zona de antrenament amenajata langa start) exact in momentul in care baietii de la Elite isi incepeau cursa, urmati – la 2 minute – de catre fete. Mi-am facut incalzirea si, la 7.00, eram aliniat pentru ‘group start’-ul de la 7.05 – cei de la cursa lunga deschideau ‘balul’ amatorilor, urmand ca participantii de la celelalte probe (inclusiv elitele de la Sprint si Short) sa plece la fiecare 10-15 minute, pana apropae de ora 9.00.

Din obisnuinta, m-am plasat ceva mai in spate si in lateral; uitasem ca sunt un inotator ceva mai bun decat in anii trecuti si, in plus, am presupus ca ceilalti participanti la cursa lunga sunt mai avansati decat mine :). A fost o greseala care avea sa ma coste cateva minute bune, ramanand blocat in grupul de concurenti care intra agale in apa (se pleca de pe mal) si incercand in zadar sa gasesc un culoar prin care sa ‘tasnesc’ catre prima baliza. Mi-am promis ca la concursurile viitoare ma voi pozitiona mult mai bine…

SwimNu am foarte multe de povestit despre proba de inot. Aveam de parcurs o tura de 1500 de metri, apoi ieseam, alergam vreo 100 de metri si o parcurgeam din nou. Dupa ce am trecut de faza inghesuielii, cu coate si picioare primite din toate directiile (capitol la care sunt pasnic si un bun crestin – intorc si celalalt obraz :)), am reusit sa intru in ritm si sa inot, cat de cat, nestingherit. Din cand in cand, verificam daca directia mea este buna, o ajustam si inotam mai departe. Chiar daca nu au am avut parte de valuri, am ‘reusit’ sa inghit (mai ales la start) suficienta apa si sa imi fac plinul de sare pentru anul 2014 :)…

Am terminat prima tura dupa 32 de minute, ceea ce m-a facut sa accelerez in a doua, iesind din apa dupa 1h 01m. Am mai mers ceva pana la poarta de citire a chip-ului, apoi m-am indreptat spre cortul amplasat inainte de zona de tranzitie, unde l-am gasit pe Tudor, echipandu-se pentru proba a doua. Chiar daca aveam de gand sa fiu pe bicicleta in maxim 5 minute de la iesirea din apa, am avut – din nou – o tranzitie foarte lenta (specialitatea casei :)). Avertizarile organizatorilor privind arsurile solare m-au determinat sa pierd vreo 2 minute doar pentru aplicarea de crema (totusi, mi-am multumit pentru asta la finalul cursei). Nu stiu cum au trecut cele aproape 15 minute petrecute in cort – imi amintesc ca m-am dezbracat de wetsuit si de trisuit, mi-am scos din punga albastra echipamentul de bicicleta (pantalonii cu bazon gros, bluza si gambierele de compresie, sosetele, casca si pantofii SPD, ochelarii de soare, numarul de concurs, centura de puls si ceasul); apoi, mi-am pus in punga albastra echipamentul de inot (inclusiv ochelarii si casca), m-am imbracat si am plecat spre rastelul de biciclete.

DSC_0194Avantajul unei tranzitii lungi a fost ca mi-am gasit foarte usor bicicleta – rastelul alocat participantilor la proba lunga era aproape gol :). Mi-am luat bike-ul, am alergat pe langa ea pana am iesit din zona de tranzitie si, la 17 minute (!) dupa ce ieseam din apa, incepeam sa pedalez pe autostrada… [poza din stanga este facuta la finalul cursei de bicicleta, cand ma pregateam de alergare – motiv pentru care numarul este in fata]. Un alt avantaj al tranzitiei lungi a fost si faptul ca pulsul scazuse suficient de mult cat sa nu fiu tentat sa pedalez ca nebunul, in zona 5 de efort sau chiar in zona de Max HR; ma asteptau multe ore pe bicicleta si ultimul lucru pe care mi l-as fi dorit era sa ma ‘tai’ dupa 2-3 ore de pedalat…

traseu BikePrimii 22 de kilometri au trecut rapid si am reusit sa mentin o medie de 33 de km / ora. Era aproape ora 9 dimineata, iar racoarea diminetii era deja o amintire, soarele arzand din ce in ce mai mult. Mi-am luat – din mers – bidonul cu apa de la primul punct de alimentare si am continuat sa pedalez. Urmatoarea destinatie era Yas Marina – gazda circuitului de formula 1 din Abu Dhabi. De fapt, este impropriu spus ‘din Abu Dhabi’; am pedalat in afara orasului vreo 40 de kilometri, prin desert…

HR BikeA fost primul triatlon la care am privit mai mult la puls decat la viteza, reusind sa il mentin, in cea mai mare parte a cursei, intre 135 si 155 (media a fost 148) – ramanand, astfel, in zonele 2 si 3 de efort. Exceptiile au fost prima si ultima ora ora de pedalat, cand pulsul a fost in zona 4, respectiv 1 (pentru recuperare, inaintea alergarii). Pentru Quintuple-ul din toamna mi-am propus sa mentin pulsul pe parcursul celor 900 de km de pedalat exclusiv in zona 2 – sper sa reusesc…

bike2Revenind la Abu Dhabi Tri, dorinta mea de a ajunge pe circuitul de Formula 1 crestea proportional cu caldura. Probabil ca temperatura aerului a avut mai mult de 30-32 de grade pe parcursul cursei, dar temperatura la sol a fost, cu siguranta, mult mai mare. De altfel, in ciuda strategiei mele de hidratare (destul de corecta, as zice), la finalul zilei cantaream cu 3 kg mai putin decat la inceputul ei… Daca asfaltul de pe autostrada Abu Dhabi – Yas Marina era impecabil, va dati seama cum era cel de pe circuitul de F1 – as fi preferat ca intreaga cursa sa aiba loc aici :). Traseul cursei de bicicleta includea 3 ture de circuit – respectiv 10-12 km / tura (inclusiv aleile din complexul Yas), suficient pentru a imi face o impresie despre aceasta locatie. La tura a treia, respectiv pe la kilometrul 160, am avut ‘onoarea’ de a pedala singur pe circuit (concurentii de la proba scurta terminasera, iar cei de la proba lunga erau ‘distribuiti’ pe o distanta foarte mare) – ma simteam ca seicul Al Andrei care a inchiriat pentru el circuitul :).

Bike1Pe la kilometrul 100 imi zvacneau tamplele si ma incalzisem ca intr-o sauna umeda, in ciuda faptului ca foloseam o buna parte din apa pentru a ma uda pe tot corpul. La punctul de hidratare din preajma km 100 am luat decizia de a ma opri pentru cateva minute si de a ma racori. Am profitat de ocazie pentru a mai manca niste hrana solida – doua banane si inca un baton de cereale, plus un Isostar Energy Shot care m-a trezit – realmente – din morti. A lua cafeina pe parcursul unui concurs este o arma cu dublu tais: te energizeaza dar te deshidrateaza – motiv pentru care necesita un plus de atentie la cantitatea de lichide consumata ulterior. De asemenea, in absenta unui shot de potasiu & magneziu administrat concomitent, pulsul creste cu 10-15 batai pe minut, ceea ce ne poate pacali daca ne ghidam cursa dupa HR. Cunoscand teoria, mi-am facut plinul de electroliti si am consumat mai multa apa decat aveam in plan, asa ca totul a decurs bine…pana la kilometrul 160.

[va urma…]

Bike3

Povestea triatlonului Abu Dhabi 2014 – episodul 1.

Am sa intru direct in subiect si voi puncta cateva statistici ale acestui eveniment extraordinar.

General. Inscrisi: 2324. Ajunsi la start: 1963. Ajunsi la finish: 1884. Numar de tari reprezentate: 79. Cel mai tanar participant: 18 ani. Cel mai varstnic: 77 (!).

Proba lunga (3 km/200 km/20 km). Barbati: 180 (85%). Femei: 31 (15%). Finisher-i: 150 de barbati (83%) si 27 de femei (87%). Timp mediu de terminare a probei: 9h 21m. Cel mai rapid timp: 6h 43m (la masculin), respectiv 7h 24m (la feminin). Participanti din Romania: 2.

Tudor Sofron (33 ani). Timp: 10h 24m. Pozitie in clasament: 39 (categorie de varsta), respectiv 127 (la general).

Andrei Rosu (38 ani). Timp: 10h 45m. Pozitie in clasament: 44 (categorie de varsta), respectiv 143 (la general).

Proba scurta (1.5 km/100 km/10 km). Barbati: 888 (85%). Femei: 161 (15%). Finisher-i: 865 de barbati (97%) si 160 de femei (99%). Timp mediu de terminare a probei: 4h 55m. Cel mai rapid timp: 3h 12m (la masculin), respectiv 3h 34m (la feminin). Participanti din Romania: 3.

Lucian Cretu (35 ani). Timp: 4h 34m. Pozitie in clasament: 135 (categorie de varsta), respectiv 332 (la general).

Emil Bituleanu (53 ani). Timp: 5h 15m. Pozitie in clasament: 76 (categorie de varsta), respectiv 627  (la general).

Alexandru Circei (28 ani). Timp: 7h 13m. Pozitie in clasament: 98 (categorie de varsta), respectiv 814 (la general).

Proba de sprint (0.75 km/50 km/5 km). Barbati: 423 (72%). Femei: 166 (28%). Finisher-i: 416 de barbati (98%) si 164 de femei (99%). Timp mediu de terminare a probei: 2h 39m. Cel mai rapid timp: 1h 48m (la masculin), respectiv 2h 01m (la feminin). Participanti din Romania: 1.

Roxana Bituleanu (45 de ani). Timp: 2h 53m. Pozitie in clasament: 138 (categorie de varsta), respectiv 488 (la general).

Nu stiu cum sa interpretez statistica de mai sus. Personal, ma bucur ca toti romanii prezenti la acest eveniment au reusit sa termine cu bine cursa in care au fost inscrisi :). In ceea ce ma priveste, stiu ce a mers bine si ce a functionat mai putin bine, dar sa incepem cu inceputul…

Cu 3 zile inainte de concurs am inceput carbo-loading-ul si am inceput sa plusez la capitolul ore de somn. Stiam ca voi schimba fusul orar (Abu Dhabi este cu doua ore inaintea Bucurestiului) si ca voi ajunge acolo prea tarziu pentru a permite organismului sa se acomodeze. Cursa urma sa inceapa la ora 7, ceea ce insemna o trezire la ora 4.30-4.45 (echivalent cu 2.30-2.45 in Romania). Ideal ar fi fost sa ajung acolo cu 3-4 zile inainte de start – asta mi-ar fi permis si  aclimatizarea…

Zborul a fost foarte linistit pana aproape de Dubai, unde am fost zgaltaiti serios pentru vreo 15-20 de minute de o furtuna. In acele momente, eu si Oana ne gandeam la copii, iar Tudor isi exprima ingrijorarea fata de starea bicicletei din cala… 🙂 Am aterizat cu bine, in jurul orei (locale) 21.30, ne-am luat bagajale si viza, am inchiriat masina (rezervasem in prealabil un Ford Focus cu 5 usi, caruia i-am rabatat bancheta, pentru a face loc cutiei cu bicicleta si bagajelor) si, in jurul orei 22.30 am plecat spre Abu Dhabi. Spre surprinderea noastra, la Dubai… ploua! Dupa spusele celor de la rent-a-car, asistam la o minune :). Autostrada care leaga cele doua orase este impecabila (6 benzi pe sens + 2 benzi de refugiu :)) si extrem de libera la ora respectiva, asa ca am ajuns la hotel in aproximativ 45 de minute. Ne-am cazat, iar aproape de miezul noptii ne-am dus la culcare.

2A doua zi urma sa fie extrem de incarcata (montarea bicicletelor, luarea kit-ului de concurs, inregistrarea bicicletei si a echipamentului de pedalat si de alergare in zona de tranzitie, sedinta tehnica etc.), asa ca ne-am trezit destul de devreme (subsemnatul la ora 6.30). Cine se trezeste devreme, ajunge primul la cortul mecanicilor, asa ca – dupa un mic dejun delicios, cu fructe, legume, humus etc. – m-am postat in fata hotelului, unde urma sa ii gasesc pe mecanici. In jurul orei 10.30 aveam bicicleta montata. Am facut cateva ture scurte (in jurul hotelului) pentru a ma asigura ca totul este ok, apoi mi-am ridicat kit-ul de inscriere (care se distribuia chiar in receptia hotelului nostru): chip-ul, casca de inot, pungile pentru echipament (albastra pentru bike, rosie pentru alergare, alba pentru hainele de ‘dupa’), sticker-ele pentru bicicleta si casca de bike, plus un saculet branduit cu logo-ul competitiei.

3O ora mai tarziu plecam cu totii spre zona de tranzit (situata la aproximativ 3 kilometri de hotel), si ne asezam bicicletele in rastel. Tudor ne-a recomandat sa desumflam partial cauciucurile, pentru a evita ‘ciupituri’ cauzate de caldura si umiditate, asa ca am lasat vreo 3-4 bar (in loc de 8). Urma sa lasam bicicletele in rastel pana a doua zi, iar ingrijorarea mea era legata de nisipul adus de un vant foarte puternic – ma intrebam daca nu imi va afecta lantul, proaspat uns. Spre deosebire de Ironman-uri, la acest concurs nu am primit huse de plastic pentru biciclete (organizatorii nu se asteptau la ploaie sau furtuna de nisip), asa ca mi-a acoperit lantul, foile si pinioanele cu cateva pungi de plastic).

LlanosPe masura ce timpul trecea, locatia devenea tot mai aglomerata si ma simteam din ce in ce mai mult ca la o expozitie de biciclete :). Daca vrei sa afli ultimele tendinte in materie de bike-uri si accesorii, un Ironman sau un alt triatlon international sunt o ocazie excelenta… Rastelul alocat cursei lungi era chiar langa cel al atletilor incadrati la categoria ‘Elite’, asa ca nu ne-am putut abtine de la a poza biciclete de +10.000 euro si de a ne fotografia cu cativa dintre posesorii lor. Toti sportivii de elita abordati au fost foarte prietenosi, au discutat minute in sir cu noi, „muritorii de rand” si s-au pozat cu toti cei care au dorit asta :).

Am plecat din zona de tranzit in jurul orei 15.30 (zona se inchidea la ora 17.00), iar la ora 18.30 – dupa ce am bifat si vreo 20 de minute de inot – ajungeam la Pasta Party + Sedinta tehnica, care au avut loc in gradina unui hotel din apropierea zonei de start. Meniul a fost cel ‘standard’ la astfel de evenimente: paste, paste, paste…plus nelipsitul humus :). Sedinta tehnica a raspuns la toate intrebarile pe care le aveam in minte, asa ca am plecat spre hotel mult mai increzator in ceea ce avea sa se intampla la cursa de a doua zi.

FrederikLa hotel am avut parte de o intalnire-surpriza, dand nas in nas cu campionul en-titre al cursei lungi si, totodata, campionul mondial Ironman – Frederik Van Lierde. I-am urat succes si i-am propus sa ma antreneze :). Mi-a zis ca are deja 12 ‘elevi’, iar Tudor l-a intrebat daca acestia sunt Chris McCormack, Craig Alexander si alte legende Ironman… 🙂 Am ajuns in camera pe la 22.00, am setat alarmele pentru ora 4.30,  am pregatit tot ce as fi avut nevoie a doua zi dimineata, dar nu am reusit sa adorm mai devreme de ora 1.00 (fusul orar, emotiile etc. :)).

Organizatorii prezenti la hotelul nostru ne anuntasera ca micul dejun va fi disponibil incepand cu ora 3.30 (!), iar microbuzele de transfer catre zona de start vor pleca din 15 in 15 minute incepand cu ora 4.30. Imi propusesem sa il prind pe cel de ora 5.00, astfel incat sa am suficient timp pentru last-minute-urile din zona de tranzitie si pentru incalzire…

[va urma…]

7 motive pentru care va recomand triatlonul Abu Dhabi.

DSC_0790Am inceput sa scriu aceste randuri ieri noapte, in drum spre casa, in timp ce stateam la povesti cu echipa romaneasca prezenta la triatlonul de la Abu Dhabi (mai putin Alex, care a trebuit sa plece imediat dupa concurs). Parerea noastra unanima a fost ca am participat la un eveniment de exceptie si ca merita oricand sa repetam aceasta experienta… Analizand la ‘rece’ zilele petrecute in Emirate, pot puncta cateva motive pentru care va recomand sa includeti Abu Dhabi Triathlon pe lista competitiilor la care veti participa in viitor – poate chiar anual!

abu21. Locatia. Emiratele Arabe Unite reprezinta unul dintre acele locuri in care occidentul intalneste orientul, un amestec de traditie si nou, de religie si tehnologie de varf, de zgarie-nori si desert, de localnici, emigranti si turisti din toata lumea. Nu cred ca exista sansa de a te plictisi prea curand pe parcursul unei calatorii in Abu Dhabi si Dubai. Ai la dispozitie toate atractiile orientului (excursii la dune, vizite la moschei, plimbari cu camila, cumparaturi in bazar etc.), precum si cele ale lumii „moderne” (parcuri de distractii, muzee, mall-uri, restaurante, circuit de formula 1 etc.).  Plus o infrastructura perfecta.

abu32. Organizarea. Atunci cand participi la o competitie, ultimul lucru pe care ti-l doresti este o organizare proasta. Nu este cazul la acest triatlon, care respecta toate standardele unei competitii de top. Nu am observat, din acest punct de vedere, o diferenta notabila intre Abu Dhabi Tri si Ironman. Disponibilitatea informatiilor si a organizatorilor (inclusiv inainte de inscriere), respectarea programului / agendei, sprijinul la punctele de alimentare / hidratare, zona de tranzitie, pasta-party-ul si festivitatea de premiere – sunt cateva dintre punctele pe care le-as mentiona la acest capitol.

Llanos3. Clasa mondiala. Nu cunosc alt concurs la care sa ai posibilitatea de a vedea ‘la lucru’ atat atleti olimpici cat si performeri Ironman, si de a sti cum ‘stati’ fata de elite. Te poti intalni in lift cu Friderik Van Lierde, la receptie cu Eneko Llanos, la masa cu Omar Nour, in fata hotelului cu fratii Brownlee, iar in zona de tranzitie cu oricare dintre participanti. De asemenea, puteti vedea ultimele tendinte in materie de biciclete, echipament si accesorii.

abu4.  Aveti de unde alege. Formatul competitiei ofera trei distante. Incepatorii sau cei pasionati de cursele rapide pot opta pentru proba de sprint (750 m inot, 50 km pedalat, 5 km alergare). Amatorii de probe mai lungi sau de depasire a limitelor au la dispozitie proba „scurta” (1.5 km, 100 km, 10 km), respectiv lunga (3 km, 200 km, 20 km). Asadar, atat incepatorii cat si avansatii vor gasi o diostanta pe gustul lor. In plus, participand anual este usor sa ne monitorizam evolutia.

a5 5. Provocarea. Nu este usor sa participi la un triatlon in luna martie – in special la unul desfasurat la 30 de grade – dupa o iarna de antrenamente pe trainer sau in aer liber, la temperaturi negative. Dar un astfel de eveniment ne ajuta sa ramanem motivati pe durata intregii ierni si sa nu cadem prada tentatiei de a lenevi pe canapea sau de a face excese culinare…

a26. Raportul calitate – pret. Participarea la un Ironman implica, in general, costuri foarte mari (de ex., taxa de inscriere variaza intre 230 de euro – la un 70.3 – si 485 de euro – la un full). La Abu Dhabi Tri, taxa de inscriere este situata intre 50 si 140 de euro (functie de proba aleasa). Tinand cont de faptul ca viza (si taxa aferenta de 100 de euro) pentru intrarea in Emiratele Arabe Unite nu va mai fi necesara incepand de la 22 martie, iar un zbor low-cost pana la Dubai (situat la maxim o ora de mers cu masina de Abu Dhabi) costa 50-100 de euro, triatlonul din Abu Dhabi devine o optiune foarte avantajoasa din punct de vedere al investitiei…

7. Originalitate. Nu cunosc alt triatlon care sa permita participantilor sa pedaleze pe iun circuit de formula 1… 🙂

Evident, nu va las fara povestea triatlonului. Urmeaza curand… 🙂

a4

Pana cand va povestesc cum a fost la Abu Dhabi Tri…

…sa va spun ca am terminat cu bine (toti 6!) un concurs greu, cu o temperatura la sol greu de suportat, cu un vant puternic (frontal :)), cu multe abandonuri si descalificari, dar extrem de frumos si care merita o poveste „cu lux de amanunte”. Pana cand prind 2-3 ore libere in care sa imi astern gandurile, gasiti AICI rezultatul, iar pe contul meu de pe Facebook o multime de poze (si voi continua sa descarc din aparat…). Pe curand!

DSC_0194