DESPRE NOI

Despre mine si despre tine.

Salut,

Stiu ca puteai sa faci orice altceva in acest moment, dar ai ales sa parcurgi aceste randuri. Din acest motiv, iti multumesc si iti sunt recunoscator.

Ma numesc Andrei Rosu si sunt autorul majoritatii articolelor pe care le-ati citit sau le veti citi pe acest blog. In ianuarie 2010 am ales sa imi lansez un jurnal in acest mediu virtual, din cateva motive foarte simple:

  1. Cu doar cateva saptamani inainte de acest moment imi facusem un bilant al vietii si am realizat ca nu sunt pe drumul cel bun. Aveam o multime de vise si aveam de gand sa mi le indeplinesc. Un vis este context viitor in care devenim, avem sau facem altceva. Facand zi de zi acelasi lucru nu aveam cum sa obtin rezultate diferite, asa ca am ales sa fac cateva schimbari minore.
  2. Fiind proaspat tatic, am fost foarte motivat sa devin un model pentru fiul meu, Alex. Mi-a fost suficient de clar ca fiul meu nu va fi o persoana activa daca eu voi continua sa stau pe canapea, sa beau bere si sa ma uit la TV; ca nu va manca (si nu va fi) sanatos daca eu ma voi indopa cu junk food; ca nu va avea relatii de calitate daca nu incep sa actionez si in directia asta.
  3. Aveam (si am in continuare) o multime de temeri. Dincolo de fricile ‘clasice’ (de moarte, de inaltime, de avion sau de vorbit in public), lasasem sa intre in viata mea – cu diverse grade de intesitate – frica de caini, de spitale, de asumare a unui angajament de lunga durata, de suferinta, de necunoscut si…de multe altele. Am ales sa le cunosc, sa mi le asum, sa ma imprietenesc sau obisnuiesc cu ele si, mai presus de toate, sa nu le las in calea fericirii si destinului meu. Pierdusem o multime de oportunitati din cauza lor, asa ca am ales sa spun STOP! si sa iau viata in piept.
  4. Scriind si facand publice intentiile, motivele si planurile mele a fost solutia optima si la indemana de a avea un angajament fata de cei dragi si fata de propria persoana. In plus, avand o profunda teama de ridicol, cea mai buna modalitate de a nu ma face de ras a fost sa duc la bun sfarsit tot ceea ce promisesem pe acest blog.

Asadar, ce am facut si ce nu am facut in ultimii ani? As rezuma la un singur lucru: am creionat ceea ce imi doresc sa devin: un model pentru copiii mei (intre timp a aparut in viata mea si o fetita, Ema), pentru cei dragi mie, pentru prieteni, pentru colegi, pentru comunitate (oricat de abstract ar suna acest cuvant); o persoana mai buna, care invata ceva nou in fiecare zi, implicata in ceea ce se intampla in jurul sau, alegand sa se lupte pentru ceea ce poate controla si sa nu se planga de ceea ce este in afara sferei sale de control; un om sanatos, atat fizic cat si mental, cu un echilibru interior si stapan pe emotii, mai ales cele negative (daca actiunile noastre sunt dominate de emotii negative, rezultatele vor fi din aceeasi zona); nu in ultimul rand, un tip cu curajul de a isi depasi temerile si limitele, de a iesi din zona de confort si stabili obiective atat de inalte incat sa nu poata fi realizate decat atunci cand voi fi exact omul care vreau sa devin…

Cum am facut si fac asta?

O sa il citez pe David Schwartz. Succesul nu este in principal, o chestiune de noroc sau de talent – si nici macar de inteligenta; este o optiune personala. Succesul este rezultatul unor exercitii de gandire pozitiva. Asa ca, fii vizionar, crede in reusita personala, nu-ti cauta scuze, nu te vinde ieftin, priveste lumea cu optimism, adopta o atitudine de invingator, fii corect cu ceilalti, infrunta-ti temerile, fii mereu entuziast si … tinteste obiective inalteMagia apare atunci cand gandirea pozitiva, dublata de credinta, determina un stil de viata activ si cutezator. Iar marimea succesului este direct proportionala cu puterea increderii in sine.

Cum sa… (planific, sa fac asta, sa fac ailalta etc.)? Orice „cum sa” ne este la indemana (dati un search cum sa… si adaugati, pe rand,10 lucuri, cat mai nebunesti, pe care ati vrea sa le faceti sau sa le experimentati. Daca nu gasiti raspuns la oricare dintre ele, imi cer scuze…).

Reteta mea este simpla. De fapt, nici nu cred ca este doar a mea. O gasim in toate cartile despre oameni care au avut succes in ceea ce si-au propus sa realizeze. Visez. Planific. Actionez. Doar aceste 3 lucruri, in ordinea mentionata.

Visatul. Paradoxal, este partea cea mai dificila a enumerarii de mai sus. Pentru ca aici avem tendinta de a ne impune o multime de limitari si de a ne oferi o multime de scuze si motive pentru care un eventual vis nu s-ar indeplini. Visatul (si nu numai) m-a ajutat sa imi schimb atitudinea, de la „asta nu se poate, din cauza ca…” la „asta se poate, daca voi face urmatoarele lucruri…”. Visele trebuie sa ne urmareasca in permanenta; ajuta sa fie asternute pe hartie sau in computer, apoi impartasite, discutate si postate in toate mediile. Asta inseamna sa ne luam un angajament fata de propria persoana si, in plus, sa primim ajutor nesperat, chiar si de la oameni care nu ne cunosc foarte bine (sau deloc). Faceti un test: scrieti pe wall-ul de pe Facebook: Visul meu este sa ajung vara viitoare, in august, la festivalul de tango din Buenos Aires. Aveti idee cum as putea ajunge acolo fara sa intru in faliment? Fac pariu ca veti primi o tona de idei: „renunta la fumat si pune banii de o parte”, „sora mea locuieste acolo, poti sta la ea cateva zile”, „uite o oferta de bilet ieftin catre Buenos Aires, cu discount 50%”, „poti sta gratis daca faci schimb de case, vezi un site gen homeexchange„, „am auzit ca ONG-ul X cauta voluntari pentru un proiect de 3 luni in Argentina” s.a.m.d.

Daca visatul vi se pare un proces dificil, amintiti-va ce simplu era sa ii scriem lui Mos Craciun…

Planificarea. Am inteles ca visele raman simple fantezii daca nu imi fac un plan. Planul A, planul B….si tot asa pana la Z. Daca terminam alfabetul, sunt acceptate si combinatii de litere si cifre – pana avem un plan de care suntem siguri ca ne va duce in directia pe care o dorim. Acolo unde ne impotmolim, hai sa ne intoarcem la visul nostru. Si inca ceva: ajuta enorm un curs de Time Management. Timpul este resursa distribuita cel mai democratic pe Pamant: avem cu totii 24 de ore pe zi! „Nu am timp” este cea mai jalnica scuza pe care o putem da viselor noastre. Ideea care ma ingrozeste cel mai mult este de a ajunge la finalul vietii si de a spune „Puteam sa fac o multime de lucruri, dar nu am avut timp. Am fost ocupat cu: televizorul (3 ore pe zi), net-ul (5 ore pe zi), e-mail-urile (2 ore pe zi), stat in mall-uri, blocajul in trafic…si alte lucruri pe care le-as fi putut evita…”. Intotdeauna ne putem face timp pentru ceea ce este cu adevarat important pentru noi; problema este ca nu lamurim cu noi insine ce anume este important si ce nu. Pentru asta, ajuta o sedinta cu propria persoana, intr-o dimineata de la 5, cu o foaie de hartie in fata si cu un pix in mana.

Actiunea. Injurati-ma, dar imi mentin parerea: actionatul este partea cea mai simpla! De ce?

Pentru ca presupune un singur lucru: sa facem ceea ce scrie in planul nostru! Hai sa vedem ce avem azi in plan: sa ma trezesc la ora 6 – ma trezesc la 6. Sa scriu 2 pagini la o carte – scriu 2 pagini la o carte. Sa alerg 30 de minute – ies si alerg 30 de minute. Sa rezolv x% din proiectul 1 si proiectul 2 – rezolv x% din proiectul 1 si proiectul 2. Sa merg in parc cu copii, cu bicicletele – merg in parc cu copiii, cu bicicletele. Sa fiu la ora 22.00 in pat – la ora 22 sunt in pat. Se spune ca pentru a capata un nou obicei sau comportament avem nevoie de a repeta, timp de 21 de zile, actiunile care compun obiceiul / comportamentul respectiv. Iar dupa 6 luni de ‘repetitii’, obiceiul  devine parte a personalitatii noastre. Probabil ca functioneaza, pentru ca „Alerg zilnic” sau „Am Inbox-ul gol la sfarsitul fiecarei zile” mi se par afirmatii la fel de normale ca „Fac dus zilnic si ma spal pe dinti de 2-3 ori pe zi”. Inamicul actiunii este amanarea. Trebuie sa facem ceva, un pas – oricat de mic; orice actiune este mai buna decat nicio actiune.

Pentru a actiona, trebuie sa vrei si trebuie sa poti.

A vrea. Pentru asta, trebuie sa ne gasim motivatia, de ce-ul. Cum? Intrebandu-ne ceea ce ne intreaba zilnic – uneori exasperant – copiii nostri: DE CE? De ce alerg? – pentru ca imi place. De ce imi place? – pentru ca ma simt mai bine. De ce ma simt mai bine? – pentru ca imi depasesc limitele. De ce trebuie sa imi depasec limitele? – pentru ca voi deveni un om mai bun. De ce e important pentru mine sa devin un om mai bun? – pentru ca vreau sa fiu un model pentru ei. De ce sa fiu un model pentru ei? – pentru ca ii iubesc si pentru ca vreau sa fie independenti, sa se descurce in viata…

Care sunt nevoiele noastre fundamentale? Gandeste-te ce masina ti-ar placea, ce stil de viata, ce anturaj. Suntem diferiti, dar actionam sub impulsul acelorasi resorturi. Siguranta, apartenenta, confortul, libertatea, recunoasterea, placerile, cumularile sau dorinta de a lasa ceva in urma – sunt nevoi care stau la baza DE CE-urilor noastre. Descoperindu-ne DE CE-ul, ajungem mai aproape de esenta viselor noastre – si stim daca este, intr-adevar, visul nostru sau este doar unul „imprumutat” de la altcineva (ceea ce nu ne-ar aduce o mare multumire atunci cand il vom realiza…).

A putea. Cuvantul cheie este ENERGIE. Pentru a o redobandi (o aveam toti cand eram copii, mai tineti minte?), este suficient sa dam un search „Cum sa ai mai multa energie”… Raspunsul va fi unul ‚neasteptat’: culcatul devreme, activitati fizice, nutritie adecvata, hidratare buna, reducerea / eliminarea stresului, a zaharului, a carnii si a grasimilor (cine ar fi crezut ca este atat de simplu?!).

Am inceput prin a ma trezi devreme. Pentru asta, am invatat sa ma culc devreme. La inceput, imi puneam ceasul sa sune la 21.30, ca sa imi amintesc sa ma duc in pat. Am inceput fiecare zi cu miscare (alergare, inot, bicicleta sau exercitii de gimnastica). Apoi, am inlocuit paharul de 200 de ml cu care beam apa cu o halba de un litru. Apoi, am inlocuit feliile de paine ‚asezonate’ cu margarina si mezeluri, cu un shake sanatos. Iar salatele au devenit baza, iar carnea exceptie. Si, bineinteles, am devenit mai organizat, mai productiv, mai comunicativ, mai dornic de a descoperi partea frumoasa a oamenilor si a lucrurilor, mai putin anxios si am redus stresul.

A propos de a fi productiv. Am invatat ca productiv si eficient nu sunt sinonime. Putem citi 100% din mail-urile primite intr-o zi si asta ne va face eficienti. Dar putem alege sa citim doar mail-urile care au legatura cu obiectivele noastre personale sau profesionale si asta ne va face productivi.

Toate cele de mai sus au fost pur si simplu o chestiune de optiune, de alegere.

Am ales sa imi testez limitele in arii pentru care nu aveam „calitati native”, precum sportul (nu am fost niciodata un tip atletic si nici nu am practicat sport de performanta), vorbitul in public (ideal pentru cineva care are aceasta temere), jurnalismul (presupunand ca bloggul este inclus la aceasta categorie sau) sau organizarea de evenimente. Sunt arii care nu au mare legatura intre ele si care mi-au dat ocazia sa testez din plin formula V-P-A (viseaza – planifica – actioneaza). Am devenit deschis catre nou, catre schimbari si catre orice provocare ar aduce viitorul.

Se spune ca tot ceea ce facem zi de zi ne pregateste (sau nu) pentru momentele de varf ale vietii, cele in care trebuie sa facem o alegere importanta, sa dam 120% din noi sau sa ne invingem o mare temere. Pentru ca momentele de varf sunt shortcut-urile care ne aduc mai aproape de visele noastre si de un context in care suntem impliniti.

Suntem un popor cu stima de sine scazuta, cu foarte putina incredere in ceea ce putem realiza. De multe ori, ne vedem mai rau decat ne vad altii. Ca sa indreptam asta, trebuie ca fiecare dintre noi sa lucreze la capitolul stima de sine. Pentru ca stima mea de sine + stima ta + stima lor = stima noastra, ca natie. Iar stima de sine se obtine usor (Google: „cum sa crestem stima de sine”).  Pana la urma, suntem cu totii cetateni ai acestei planete, iar calatoriile m-au ajutat sa realizez ca ne asemanam mai mult decat credem. Putem realiza orice, indiferent unde ne nastem si ce obstacole apar in calea noastra. Nu conteaza cat de mari sunt problemele cu care ne confruntam, ci felul in care alegem sa reactionam. Reactia = Stimul + Gandire. Nu putem schimba intotdeauna stimulul, dar putem corecta gandirea.

Voi incheia cu cateva repere din viata mea.

30.06.1976 M-am nascut.

1994 Am absolvit liceul.

1998 Am absolvit facultatea.

1999 Am terminat stagiul militar.

2001 Am abandonat o cariera in domeniul muzicii, pentru ca am simtit ca nu are legatura cu visele mele.

2002 Am inceput o cariera in domeniul financiar. Lucrez de 10 ani pentru aceeasi multinationala. Cariera mea a oscilat intre vanzari, resurse umane, project management, training, comunicare, branding… si altele. Am ales arii noi din dorinta de autodezvoltare si am excelat in fiecare dintre ele. In plus, imi place foarte mult ceea ce fac.

2006 M-am casatorit cu Oana. Nu as fi ajuns aici fara ea…

2008 S-a nascut Alex. Nu as fi ajuns aici fara el…

2010 Am lansat blogul. Am inceput sa ma antrenez. Am slabit 10 kg. De fapt, am dat jost balastul ultimilor 10 ani de stat pe canapea.

Am alergat primul meu maraton, cel de la Polul Nord. Apoi 7 maratoane si 7 ultramaratoane. Pe 7 continente. Antarctica, Australia, Himalaya, Sahara, Chile, Noua Zeelanda, Brazilia si multe alte locuri in care nu as fi ajuns vreodata, daca nu as fi facut mici schimbari in viata mea. Guinness Book si World Records Academy au considerat ca efortul meu merita omologat ca record mondial.

Mi-am descoperit bucuria voluntariatului si a fundraising-ului.

Primul meu speech la TEDx.

2011 S-a nascut Ema. Nu as fi dublat eforturile fara ea…

Am inceput lectiile de inot si antrenamentele de bicicleta.

2012 Am terminat un Ironman 70.3. Apoi un Ironman. Si primul maraton alergat impreuna cu Oana.

Am depasit 10.000 de kilometri alergati si 200.000 de vizitatori ai blogului.

Am co-organizat Transmaraton. Si sunt foarte mandru de asta. Running & Fundraising, cu donatii de 120.000 RON pentru fundatiile sprijinite.

Al doilea speech la TEDx.

1-2 martie 2013 Am terminat cea mai grea competitie la care participasem pana atunci – Double Iron Florida (7.6 km inot, 360 km bicicleta, 84.4 km alergare – in 35 de ore si 8 minute).

2013-2076 Voi continua sa fac ceea ce trebuie pentru a fi ceea ce mi-am propus.

2076 La 100 de ani, voi alerga un maraton impreuna cu sotia, copiii, nepotii si cativa stranepoti.

20..? Voi parasi aceasta lume cu convingerea ca am facut tot ceea ce mi-a stat in putinta pentru a fi cea mai reusita versiune a mea. Si ca am lasat in urma un loc mai bun decat ar fi fost daca nu m-as fi nascut.

Cam atat despre mine, cautandu-mi si escalandu-mi propriul Everest. Acum este randul tau: ce alegi sa faci mai departe?

Cu drag,

Andrei

69 responses to “DESPRE NOI

  1. Foarte fain! Felicitari – esti un om pe gustul meu. Mult succes si ne vedem pe drumul care duce in sus.

  2. De fiecare dată când citesc ceva înţelept de la tine… nu aflu nimic nou! Şi nu e pentru că aş fi auzit aceste lucruri în altă parte… Singurul loc unde le-am mai auzit a fost în mintea mea! 😉 Sunt sigur că ţi s-a întâmplat şi ţie să citeşti ceva scris de vreun mare înţelept al vremurilor trecute şi să te gândeşti „Ce tare, m-am gândit la ce gândea Socrate înainte de a citi ceva de la el”! Maestre, nu te compar cu Socrate, era doar un exemplu! Sunt sigur că eşti mult mai bun ca el la un Double Iron! :))

  3. De luat exemplu! Clar! Ma simt minunat cand intalnesc oameni cu care ma aseman in gandire. Mult succes pt toti,si nu uitati sa urmam RETETA!

  4. Maestre, a venit momentul pentru testimonials pe pagina ta! De data aceasta nu va fi unul scris frumos de către departamentul de PR ci scris de mine!

    Sună cam aşa:

    Am aplicat pe Facebook sfatul tău despre „cum să”! Mai exact, pe 3 Noiembrie va fi un maraton la Debrecen (Ungaria) şi nu aveam cu ce să ajung. Am creat azi pe Facebook un anunţ al evenimentului, întrebând dacă e cineva disponibil cu o maşină! În câteva ore deja aveam maşină, cu loc pentru mine şi încă doi prieteni! :)) Laser frate… Facebook-ul ăsta! :))

  5. Andrei, nuuuuu… să nu pui departamentul de PR să-ţi scrie testimonials! :)) Sau la altă idee te referi? :))

  6. Tania, Stan, Vassi, Alexandra

    Andrei, admiratii pentru tine si toata familia frumoasa ta`. Am putea (doar sa-l planificam, pentru ca tocmai l-am visat) sa facem un grum mai mare la 2076. Keep on…

  7. Felicitari! Keep up the good work! 😉

  8. Mai omule,iti admir entuziasmul si hotararea,de ceva vreme m-am apucat de alergat dar nu pot trece de bariera de 10 km sau 45 -50 min de alergare cam 3/4 cum se spune ,am slabit ceva ,vreau mai mult dar picioarele nu ma mai ajuta,am 45 de ani…In alta ordine de idei ,,visez”la un job ,sunt fara de buna bucata de vreme,cum pun in practica visez-planific-actionez? Teoria ta nu cred ca se aplica peste tot.Multa sanatate!

    • Salut Aurel, hai sa imi dau si eu cu parerea… 🙂
      1. Alergatul: rezerva-ti in weekend 2 ore pentru alergare. Fa incalzire 15-20 de minute, apoi alearga 45 de minute intr-un ritm ceva mai scazut decat de obicei. Daca – dupa 45 de minute – nu mai poti alerga, mergi 5 minute, apoi continua alergarea. La fiecare ‘nu mai pot’ repeta tehnica celor 5 minute. In plus, ar fi fi bine sa te hidratezi si sa ciugulesti ceva pe traseu… In plus, nu am inteles natura problemei: dor genunchii, ai crampe etc?
      2. Job-ul. Cum arata acel job? Este CU ADEVARAT job-ul pe care ti-l doresti? De ce? Ai incercat si varianta antreprenoriatului? (Google search „cursuri gratuite antreprenoriat”). Daca iti doresti un job doar pentru bani, poti sa iti dau exemplul unui fost coleg de facultate care a renuntat la job si a preluat business-ul tatalui sau – o taraba de fructe in piata Floreasca – si castiga acum 2000-2500 eur lunar :). Mai exista si varianta ONG, fundatii, asociatii etc. – daca exista o cauza in care crezi, sunt sigur ca vor exista organizatii care sa te angajeze. Personal, daca maine nu ar mai exista job-ul meu, mi-ar placea sa lucrez intr-o fundatie.
      Sper ca am pututn ajuta 🙂

  9. Salut,am avut 100 kg intr-un an am ajuns la 90kg,cu alergari usoare numaratul caloriilor,etc dar nu un program strict nu maninc mult dar nu ma pot abtine de la dulciuri si paste de vreo 5 luni am trecut la profesionisti ca sa zic asa,alerg cam 10 km zilnic cu o zi de repaos pe saptamana,si am ajuns la 80 kg as vrea sa-mi regasesc silueta de altadata,1,8m si 70kg , referitor la ceea ce m-ai intrebat,nu, nu am crampe dar nu mai pot alerga pur si simplu,as vrea sa pot alerga -termina un maraton in viitor,pt mine,sa pot spune da, si eu am facut asta.Job-ul,offff,am lucrat 20 de ani in Pitesti in Combinatul Petrochimic,operator chimist,disponibilizat ,fara o alta meserie,41ani ,2 copii minori in intretinere,teama zilei de maine.Din 2011 locuiesc in Italia cu familia,am purtat aici tot economii si mai ales sperante,dar neavand o meserie solida cum e brutar,zidar,etc nu gasesc de lucru decat sporadic,lucreaza doar sotia mea si evident ne descurcam greu.De aici a plecat si dorinta mea de a face sport pentru a-mi consuma in mod util prea mult timpul liber de care dispun.In alta ordine de idei am citit cum ti-ai schimbat radical viata,calatoresti (ai spus ca-ti place),esti intr-o forma fizica de invidiat,ai o familie frumoasa,pe scurt esti fericit,ori nu asta cautam cu totii pe parcursul trecerii noastre pe pamant?Multumesc de raspuns apreciez modul in care-ti faci timp sa raspunzi tuturor,si e o onoare pentru mine sa dialoghez cu un invingator.Multa sanatate!PS am sa urmez sfatul tau.

  10. Cititi, va rog, blogul meu: combinatrixoanapatrichi5.blog.com, ultima postare mai ales. Il gasiti pe google.Jur ca n-am citit ce ati postat inainte de a scrie. 🙂

  11. Te-am „descoperit” in resvista WM intr-un moment in care treceam printr-o perioada de „zapaceala” in care ma simteam dezorientata, urmata de o operatie la genunchi. Sunt una din persoanele care iubeste sportul, chiar daca la nivel amator sau semi-profesionist-13 ani de sala de forta-bodyfitness, cred ca graiesc de la sine-si nu! nu sunt un pachetel de muschi cum s-ar putea crede, ci ma mentin intr-o forma fizica invidiata de multi, dar imi tin si metabolismul, candva lenes, activ; al 14-lea genunchiul m-a tinut pe banca. Cert este ca mi-am reluat activitatile sportive in preajma Pastelui si am mereu un ochi aruncat pe blogul tau. Esti o sursa de inspiratie constanta. Multumesc!

  12. Felicitari pentru tot ce ai realizat pana acum! Esti un exemplu de urmat nu numai pentru copiii tai, ci si pentru oricare dintre noi.

  13. Felicitari pentru tot ce ai facut !Esti un model ca visele ” visate” se pot infaptui!

  14. Ciao, am ajuns aici din pura intamplare, cautand in google cum pot sa obtin viza pentru Iordania si tocmai am terminat de citit ce ai scris aici. Mi-a placut la nebunie si felicitari si din partea mea pentru realizarile tale. 🙂

  15. Mersi mult! Abia astept! 😀

  16. Pingback: Andrei Roşu – invitat special la Speakers’ Arena | Romania Pozitiva

  17. Tania, Ali, Vasi, Stan

    Blessings, Andrei and to all your wonderful family! Love!

  18. Salut Andrei, am ajuns din intamplare pe blogul tau si am ramas fara cuvinte. Felicitari pentru realizarile tale… sper sa ne revedem intr-o zi sa povestim…. si cu ocazia Sarbatorilor de Paste iti doresc tie, familiei si parintilor tai multa sanatate, fericire si bucurii, Chistos a Inviat.

  19. Buna Andrei,
    Ma bucur ca te-am cunoscut, mi-a placut f.mult prezentarea ta de astazi de la BCR.
    Daca ai nevoie de un voluntar in proiectele tale nu ezita sa ma contactezi.
    O zi buna!

  20. Pingback: Urmareste oamenii care te inspira! | Oana

  21. Florin Drăgostin

    In primul rand felicitari pentru toate realizarile de pana acum,ma bucura foarte tare faptul ca avem oameni care ne amintesc ca suntem romani si duc tricolorul acolo unde ii este locul.Am 22 ani,ultimii 5 ani am cam stat in canapea dar m-am hotarat sa iau initiativa,ce am citit aici,m-a facut sa trag semnalul de alarma constient fiind ca nu sunt pe drumul pe care imi doresc. Deocamdata visez,curand o sa planific.. 😉
    Ai scris istorie.Toate cele bune si nu uita: poti oricand sa te autodepasesti !

  22. Salut Andrei,

    Voi defini acest homepage al blog-ului intr-un singur cuvant: INSPIRATIONAL. Ma regasesc in multe din cuvintele tale desi ma vad nevoit sa recunosc ca uneori ma las dominat in mod constient de o delasare deloc benefica visului ce trebuie urmat. Si asta pentru ca in cazul meu de la „a visa” pana la „a putea” nu exista tranzitie ci doar executie, o executie care insa are pretul ei. Am inceput sa alerg anul acesta dupa ce undeva prin iarna m-am decis sa particip la Vienna Half Marathon [14 apr], programandu-mi inceperea antrenamentelor imediat dupa 1 martie. Din pacate un teribil accident pe partie diagnosticat cu traumatism toracic anterior m-a tinut departe de orice fel de alergare fie ea cat de usoara, reusind sa alerg inainte de cursa propriuzisa o singura data distanta de 7km, ceea ce reprezenta deja my PB. Cu un psihic de fier si cu o rezistenta ce tindea spre zero, am terminat acel semi in 2h06min. Apoi am inceput sa alerg, vrajit fiind de atmosfera gasita in timpul cursei intr-un oras care se hranea parca din fiecare strop de sudoare al alergatorilor, avand un singur scop: un maraton intreg. A venit vara, a urmat concediul, am inceput sa ma plictisesc alergand, toate acestea conducand catre o scadere de forma vizibila. Si iata ca a venit 06.10.2013 si, desi la km 28 crampele musculare mi-au blocat pe rand ambele picioare, mi-am atins visul. Am trecut dincolo de pragul celor 42km. Ieri eram extrem de fericit de realizarea mea, astazi insa sunt dezamagit ca lipsa de antrenament si-a pus amprenta asupra timpului [5h25min cu 2h05min in primii 21km]. Pe principiul potrivit caruia in viata fie castigam, fie invatam, este clar ca visul meu renaste si nimic nu ma va mai putea opri, nici macar EU.

    In toata nebunia asta am avut sustinerea unei singure persoane care a crezut in mine. Este „Oana” mea, chiar daca numele ei este altul. „Prietenii” insa au ales sa parieze ca nu voi reusi, cota fiind evident mai mare. Dar poate fi si asta o MOTIVATIE in plus.

    Mult succes in ceea ce faci!

    • Merci frumos, Mircea!!! Esti foarte tare si sper sa mai avem ocazia de a alerga la acelasi eveniment!! Nu dispera, acum ai tot timpul inainte sa imbunatatesti timpii… :)))

  23. Cred ca mai important este ca ai participat si ai terminat aceea alergare de 42 de km nu timpul .

  24. Interesant. Eu fac zece, doisprezece pasi pe jos mai in fiecare zi. Nu dau muzica pe bani si alergat.

  25. La multi ani Andrei! Sa ai un an excelent si sa-ti realizezi toate obiectivele propuse pentru 2014! Avand in vedere ca datorita tie am inceput sa alerg in 2013, terminand 2 semimaratoane (2h si 1h45) si primul maraton de 1 decembrie(4h45) mi-am propus ca in 2014 sa particip la primul meu Half IM de la Oradea iar in 2015 la primul IM. Te rog mult ajuta-ma cu un plan de antrenament (am 40 de ani, timp disponibil doar seara dupa ora 18, in scoala am facut polo deci cred ca stiu sa innot) si un sfat de unde si ce bicicleta second hand imi recomanzi sa-mi iau (pentru asfalt si/sau macadam) pentru Oradea. Multumesc mult si spor in toate! Dorin Dragoi

  26. Pingback: SportPici | “Fiule, hai să te duc la o întâlnire pentru care o să îmi mulţumeşti peste 15-20 ani !”

  27. Pingback: Visez. Planific. Acționez | Alexandru K. Kelerman - Blog

  28. multumesc pt acest articol. l-am citit intr-un moment al vietii mele in care ma simt impotmolita intre vise si o imensa stare de nesiguranta. multe binecuvantari!

  29. Chiar esti un om de exceptie,poti fi un model pentru foarte multi oameni,ma inclin cu respect in fata ta,astfel de oameni cred ca trebuie promovati excesiv,din pacate nu prea se intampla acest lucru.Aproape ca nu mai credeam ca exista astfe de „exemplare”,ma bucur ca existi,ma bucur ca esti o sursa de inspiratie pentru multi dintre noi.

  30. Pingback: SportPici | Cum a fost la atelierul pentru copii “Cum ar fi sa fi sportiv de Ironman”

  31. Pingback: 30 ianuarie | Ioo Anamaria Blog

  32. Felicitari pentru toate realizarile de pana acum si pentru faptul ca ne-ai aratat ca se poate sa ne autodepasim in fiecare zi!!

  33. Hi,
    am citit intimplator acest blog, putin din el,s a fiu sincera, cautind pt o prietena din canada cum sa faca chemare la o nepoata
    Ce faci le tedx? adica ce este? is this an inspirational speech?
    noi locuim la NY, are you running in the NY marathon?
    I click follow the blog, so I will find out about more about your events. Sint f fericita ca ai o familie minunata, cu doi copii extraordinari. Mult succes in viitor si la toate evenimnetele viitoare sportive. Eu l-am dat pe fiul meu la inot…the last 2 years, he is 9 now
    magda

  34. ok, no problem,
    azi a fost la noi half marathon,
    mult succes in continuare
    mm

  35. ambiţie şi perseverenţă – o poveste cu finalitate

  36. Pingback: Povestea unui sfarsit de saptamana intens. | EXPLORING OUR LIMITS

  37. Esti foarte tare!!! citesc si recitesc si incerc sa ma auto motivez. Stau prost cu motivatia, de aici vine si non-actiunea impreuna cu anxietati si tot felul de alte frici si amanari si evitari.
    Din nou, esti foarte tare! citesc si recitesc in speranta ca intr-o buna zi voi ALEGE sa imi gasesc motivatie. Nu? ca tu ziceai mai sus ca e vorba de alegeri.
    Ma vad alergand, ma vad adoptand un stil de viata sanatos si ma vad energica si fericita cu alegerile mele. Imi vine asta in minte foarte des. Dar din nou, motivatia …
    Esti foarte tare!! maxime felicitari!

  38. Salut Andrei!
    Vreau sa ma apuc serios de alergat. Primul lucru pe lista l -am bifat(entuziasmul) , al doilea (obiectivul) , iar la al treilea am nevoie de un sfat(perechea de adidasi). Ce parare ai de modelele Karrimor Pace sau Karrimor TEMPO . Am citit cateva pareri pe forumuri si nu sunt foarte grozavi. So?

  39. Felicitari!!! Esti super tare !!! Unii nu reusesc sa faca km cu masina cati km ai tu la bord . Fantastic .Bravoooooooooooooooooooooooooooooooooooo!!!

  40. Nu vrei sa fii Presedinte 🙂 , te scoli un pic mai devreme si e ok ,
    introduci proba de Ultramaraton la bac si Parlament …. 🙂

  41. Mie mi se pare fenomenal faptul ca desi ai reusit sa faci ceea ce marea majoritate dintre noi,muritorii de rand nici nu indraznesc sa viseze,iti doresti si mai mult….adica DECA,eu unul sunt mai mult decat uimit…..Doamne ce departe ai ajuns,…felicitari !!!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s