Category Archives: Ultratriatlon

Povestea celor 126 de ore de Quintuple Ultra Triathlon – partea 1.

Este 3 dimineata, ploua torential, temperatura a scazut sub 10 grade, iar vizibilitatea este din ce in ce mai mica. Pedalez de aproape 33 de ore si mi-e teama sa ma gandesc la distanta pe care o mai am de parcurs. Simt frigul in fiecare celula a corpului meu iar statul pe bicicleta a devenit insuportabil, din cauza durerilor provocate de frecarea cu saua. Dar stiu ca, daca ma opresc, imi va fi extrem de greu sa ma pun din nou in miscare. Iar daca ma imbrac mai gros, voi incepe sa transpir – ceea ce nu este prea bine pentru echilibrul meu electrolictic.

Rezervatia naturala Lake Anna. Cateva dealuri strabatute de o sosea care serpuieste printr-o padure deasa si invaluita in aburi. Din cand in cand, dintre copaci se aud sunete care imi dau fiori. Ma simt ca intr-un film de groaza american. Pe traseu am ramas doar eu si Frank, pe care il revad la fiecare 25-30 de minute si care pare intrat in transa. Jim a abandonat la tura 53 din cauza unor probleme medicale…

Doua nopti mai tarziu. Este ora patru si toate hainele mele sunt ude. Nu mai stiu cand a fost ultima data cand am dormit, iar ochii aproape ca mi se inchid la fiecare pas. Opresc la capatul turei, unde se afla pavilionul meu si al echipei de suport, plus un cort de doua persoane pe care l-am plasat strategic, astfel incat sa nu fiu nevoit sa pierd cate 10 minute – cat ar fi durat sa ma deplasez pana la cabanuta in care ne cazasem si inapoi. Oana doarme pe un scaun, invelita cu un sac de dormit si impietrita ca in povestea cu frumoasa din padurea adormita. Becul pavilionului ii lumineaza jumatate de fata; ma gandesc cat de norocos sunt ca o am alaturi de mine si imi vine sa o imbratisez, sa ii spun cat de mult o iubesc. Si ma mai intreb de ce oare ne-am oprit la doi copii…

Mihai este in cort iar Raul, varul meu din Canada, ma intreaba: „esti ok, vere? Vrei ceva?”. „Am nevoie de somn, macar 30 de minute.” Intru in cort, imi scot rapid bluza si pantofii de alergare si ma bag in sacul de dormit. Am impresia ca doar am clipit, cand il aud din nou pe Raul: „Gata, vere, au trecut 30 de minute. Hai inapoi la alergare, avem un record de doborat!”. Nu imi simt buricul degetelor de la maini, iar ideea de a pune pe mine niste haine umede, de a iesi din nou in frig si de alerga inca doua (sau trei…nu mai stiu exact) maratoane – nu este chiar ceea ce mi-as fi dorit in acel moment. Imi vine sa mai cer inca o jumatate de ora de somn, dar imi amintesc ca nu sunt in vacanta si imi dau doua palme care imi aduc ceva sange in obraji si ma scot din starea de semi-inconstienta. Ma intind, ma ridic in fund, ma imbrac, imi pun pantofii de alergare si ies din cort. Este atat de frig incat mainile incep sa tremure instantaneu iar dintii sa imi clantaneasca, impiedicandu-ma sa vorbesc coerent. „Da-mi un-un-un ce-ce-ce-ai, te-te-te rrrooogg”. Plec intr-o noua tura de 3.2 kilometri, in timp ce Raul ma ajunge din urma cu ceaiul. Zece minute mai tarziu reusesc sa ma incalzesc din nou si reintru in starea aceea ‚de flux’, in care simt ca pot alerga la infinit…

**

In urma cu mai putin de un an terminam Triple Ultra Triatlonul din Mexic si imi anuntam public intentia de a participa, in 2015, la un Deca UT – respectiv: 38 de kilometri de inot, 1800 km de pedalat si 420 km de alergare. Motivul? Odata cu schimbarea stilului meu de viata (in 2009), am iesit in permanenta din zona de confort, alegand sa fac lucruri aparent imposibile (si extrem de infricosatoare) pentru propria persoana si care sa determine o constanta in programul meu de antrenament si un castig constant la capitolul „curaj”.

Devenind un altfel de om, voi putea redefini standardele (si ‚normalitatea’) pentru familia mea si pentru toti cei din jurul meu. Curajul meu, plus curajul tau, plus curajul celorlalti vor construi o natie curajoasa, de oameni care isi doresc mai mult de la viata, de la relatiile lor, de la cei care ne conduc – si vor afirma asta ‚loud and clear’. Poate parea ciudat ca deschid o discutie cu tenta politica intr-o poveste despre un eveniment sportiv, dar timpul pe care l-am petrecut in cele 6 zile de ultratriatlon mi-a oferit oportunitatea introspectiei si a meditatiei. Una dintre ideile care m-a ‚lovit’ intr-una dintre nopti a fost ca noi, romani, nu avem un obiectiv comun si o viziune despre cum vrem sa lasam Romania copiilor nostri. Adica, daca acum suntem in punctul A, care este acel punct B in care dorim sa fim si cum ajungem acolo. Daca vom raspunde la aceste intrebari, cred ca va fi simplu sa ne alegem conducatorii (de la administratorii de bloc pana la primari si presedinti). O tara este – pana la urma – o corporatie, in care managementul ar trebui ales functie de aptitudinea de a atinge obiectivele stabilite. Un management care isi asuma responsabilitatea rezultatelor. Este adevarat ca (oarecum din pacate…), in corporatia numita ‚tara x’, managementul nu este ales de catre un consiliu de administratie sau de catre actionarii majoritari, ci de catre ‚angajati’ – ceea ce nu este neaparat cel mai productiv mod de operare…

Dar destul cu politica, mai ales ca sunt profund detasat de acest subiect (va jur ca nu stiu cand au loc urmatoarele alegeri – au avut deja loc? – si ca nici nu ma intereseaza – momentan). Cred ca fiecare ar trebui sa faca (foarte bine) ceea ce stie sa faca si sa lase politica (sau alte arii ale vietii noastre aflate in afara controlului nostru) celor interesati de acest subiect. Vorba chinezilor: daca vrei o strada curata, fa curat in fata casei tale.

DSC_1043 Un eveniment de anduranta, indiferent ca este un ultramaraton sau ultratriatlon, reprezinta o proiectie a vietii reale: un drum plin de urcusuri si coborasuri, obstacole, momente de disperare in care iti vine sa lasi totul naibii si sa renunti, oamenii care iti sunt alaturi sau oamenii despre care ai impresia ca sunt nepasatori sau chiar impotriva ta, un ajutor nesperat atunci cand aveai mare nevoie de el, luminita de la capatul tunelului, iluzia ca ai suficient timp, panica in care intri atunci cand realizezi ca timpul este limitat iar ceasul tau ticaie, durere, bucurie, lacrimi…si lista ar putea continua. Era sa uit un aspect important: persoana de la finalul cursei de anduranta nu va fi aceeasi cu cea de la inceputul ei. Nici fizic, nici mental, nici emotional, nici spiritual.

Pe principiul incrementalitatii, pana la Deca-ul mentionat urma sa ‚bifez’ o competitie de Quintuple UT, care presupunea parcurgerea a jumatate din distantele mentionate mai sus. Prima intrebare care mi-a venit in minte: „cum ma voi antrena pentru asta?”. Stiam ce presupune antrenamentul pentru un maraton sau pentru un „Ironman”, dar cum gestionez workout-ul pentru 5 astfel de evenimente? Va trebui sa ma antrenez de 5 ori mai mult? Sau de 5 ori mai intens? Sau de 5 ori mai bine? Varianta „de 5 ori mai mult” cadea din start. Sunt (si voi ramane) un sportiv amator, care nu isi va sacrifica familia, cariera si proiectele personale pentru a sta de dimineata pana seara pe bicicleta. Am decis, inca de acum 4-5 ani, ca mai voi antrena in principal dimineata, inainte ca familia mea sa se trezeasca – si programul a functionat excelent: incep ziua cu mine, clarificandu-mi eventuale dileme ’existentiale’; am un nivel de energie excelent pe parcursul intregii zile; gestionez cu succes stresul cotidian (care stres?); sunt mult mai organizat si mai productiv; ma asigur ca lucrurile se intampla; si, cel mai important, sunt alaturi de familie. Timpul trece, copii cresc rapid – astazi ii tinem pe un brat, maine sunt deja plecati ‚la casa lor’ – si sunt convins ca, la finalul vietii, nu voi regreta ca nu am stat mai mult timp pe bicicleta,pe un scaun de birou sau pe canapea (privind la TV), ci momentele pe care le-as fi putut petrece alaturi de cei dragi.

poza de grupRaspunsul a venit, ca in multe alte cazuri, de pe ‚oracolul’ Google. Daca vrei sa participi la concursuri  de anduranta, trrebuie sa depasesti constant limitele. Un plan de antrenament de 14 ore/saptamana poate fi compus din 7 antrenamente a cate 2 ore/zi sau 5 antrenamente de o ora si doua de 4-5 ore (sau unul de 9-10 ore, pe parcursul noptii de vineri). Un progres semnificativ se intampla atunci cand dublam distanta maxima parcursa anterior (si cred ca putem face asta destul de usor). Ai pedalat maxim 50 de kilometri? Fa in weekend-ul urmator o tura de 100 km. Iti garantez ca nu o sa te omoare. Iar peste doua saptamani, una de 200. Te va durea fundul, dar asa vei invata ca la o tura mai lunga te ajuta mici artificii precum doua perechi de pantaloni si crema anti-frecare (plus un pic de crema cu zinc – din aceea pe care o folosim la bebelusi, cand au popoul iritat).

Deci, acelasi numar de ore, dar distribuite mai ‚destept’ – ca si in cazul somnului: poti dormi 7 ore pe noapte, de la ora 1 la 8 sau de la 22 la 5. Dupa ce ai mancat copios si ai baut trei beri sau dupa ce ai avut ultima masa la ora 18.00. Calitatea conteaza.

*

ZIUA 1. Luni, 6 octombrie, 5 dimineata. Ajunsesem  in SUA cu doua zile inainte de start. Teoria spune ca, pentru adaptarea la fusul orar, avem nevoie de cate o zi pentru fiecare ora pierduta / castigata prin trecerea la alt fus. Deci, intr-o lume ideala, ar fi fost bine sa ajung acolo cu 7 zile mai devreme. Din fericire, prietenul Google are solutii si pentru o adaptare accelarata.

Cele doua alarme (telefoane) au sunat aproape simultan. Imi stiu perfect rutina pentru astfel de situatii, astfel ca doua ora mai tarziu eram in apa, la startul probei de inot, imbracat in costumul de neopren, cu micul dejun luat si cu toate gelurile si bauturile pregatite. Locatia: un lac artificial, construit langa o centrala nucleara. Un traseu dus-intors de aproximativ 630 de metri (o linie dreapta, paralela cu tarmul), pe care trebuia sa il parcurgem de 30 de ori.

Temperatura exterioara nu depasea 10 grade, dar apa era surpinzator de calda (in jur de 23 de grade). Aburii pe care ii degaja imi aminteau de baile termale pe timp de iarna.

La start: Frank,  Jim si cu mine. Ar fi trebuit sa fie si Kathy, dar o participare de ultim moment la o nunta a determinat-o sa inlocuiasca Quintuple-ul cu un Quadruple, mai mult sau mai putin oficial (aspect care oricum nu o interesa). Kathy are 53 de ani, 6 copii (!), cagtiva nepoti si, daca o vedeti, jurati ca nu are mai mult de 35-40 de ani. In „CV” are, printre altele, vreo 7-8 Triple Iron-uri, un Quintupple si doua RAAM Bike Race Across America (o cursa de 3.000 de mile, cu timp limita 12 zile – care mi se pare interesanta si ma gandesc serios sa o includ in proiectele mele de viitor).

Frank are si el o poveste impresionanta, cu ultratriatloane si zeci de ultramaratoane la activ, pe toate cele 7 continente (printre care Badwater 135, Leadville 100, UTMB, Western States 100, Marathon des Sables, Spartan Death Race), seria 4 Deserts (curse de 150 de mile in Gobi, Atacama, Antarctica, Sahara si Namibia), escaladare de munte (a bifat pana in prezent cele mai intalte varfuri de pe 4 continente), expeditie pe schuri la Polul Nord s.a.m.d.

Frank este tata a doua fetite gemene, de 4 ani si, ca fapt divers, a fost de curand in Romania pentru a participa la ultra-ul montan Transylvania 100k, unde s-a… ratacit si a inregistrat unul din putinele DNF-uri din cariera. Dar i-a placut faptul ca taranii din zona i-au dat tuica…

Jim este fost soldat in armata americana, iar viata nu a fost tocmai simpla pentru el. A fost victima unei explozii in Afganistan, din care a scapat cu viata, dar si cu o tumoare pe creier. Dupa cateva operatii, a reusit sa isi revina, dar nu complet; are episoade in care simtul vederii ii dispare brusc si trebuie sa se opreasca. I s-a intamplat asta atat la proba de inot, cat si pe parcursul pedalatului. Spera sa termine Quintuple-ul in mai putin de 100 de ore si sa ajunga la spital, unde sotia sa urmeaza sa nasca al treilea copil…

La 7.00, dupa o poza de grup si o scurta incalzire, am intrat in apa si am auzit: „3,2,1… Go!”. Fara vestita ”masina de spalat” de la traitloane, fara coate in gura, fara inotat la puls maxim in primii 300 de metri. Pur si simplu, ne-am intins pe apa si am inceput sa dam din maini. Mi-am setat cadentometrul la 60 bpm si am incercat sa ‘alunec’ cat mai mult – asa cum m-a invatat, pe parcursul acestui an, antrenoarea de inot (mersi, Gerda!!). Am terminat primele doua Iron-uri (7.6 km) in 3h 15m – cu 30 de minute mai bine decat la Double-ul de anul trecut, din Florida. Deci…am progresat!

[va urma]

start inot

3 saptamani pana la Quintuple UT. Care va fi programul?

DSC_6577Cel mai important eveniment sportiv din agenda mea aferenta anului in curs este, indiscutabil, Quintuple Ultra Triathlon (6-11 octombrie). Am pregatit intreg sezonul 2014 astfel incat sa ating maximul de forma fizica si psihica la inceputul lunii viitoare, si sa ma intorc din SUA cu un „half-Deca” terminat – ceea ce mi-ar oferi un confort psihic extraordinar pentru ‘nebuniile’ care ma asteapta in 2015. Astazi am primit de la organizatorii ultratriatlonului din Virginia „ultimele instructiuni”, respectiv detalii despre program, logistica, vreme, temperatura apei, lungimea circuitului, timpi-limita etc. – informatii pe care m-am gandit sa vi le impartasesc.

DSC_6334Sa incep cu numarul de participanti la acest „festival” de ultratriatlon. La Double si la Triple participa 28, respectiv 17 concurenti. La Quintuple, numarul de participanti a continuat sa scada si am ramas 5: eu si patru americani :). Uneori, este mai greu sa ajungi la startul unor astfel de concursuri decat sa le termini. Sa va mai spun ca sunt cel mai „tanar”, ceilalti ‘chintuplisti’ avand 39, 45, 53, 64 (!) de ani.

DanJensenPoate parea un avantaj, dar varsta nu inseamna mare lucru in lumea ultra; dimpotriva, cu cat esti mai tanar, cu atat este mai mica rabdarea si mai mare tentatia de a ‘trage tare’ (si mai mica rezistenta la oboseala…). De fapt, daca va uitati pe ‘CV’-ul lui Dan Jensen (concurentul de 64 de ani), veti vedea un Deca, vreo 4 (!!) Badwater-uri si alte ‘mizilicuri’ (Double-uri, Triple-uri etc.). Si sa va mai spun si ca el este primul om din lume care a terminat un Triple avand unul dintre picioare amputat de la genunchi (noi ce scuze avem?!). Eu voi fi acolo ca studentelul, care vine cu caietul si noteaza ce se intampla, pentru a invata ‘meserie’ :).

SwimStart1Distantele unui Quintuple sunt 19 km de inot, 900 de km de pedalat si 210 de alergare. Exceptand inotul, unde am „bifat” un 20 km, proba de bicicleta si cea de alergare imi vor da ocazia de a depasi orice borna pe care mi-as fi putut-o imagina in urma cu 4-5 ani. Maximul pedalat pana acum intr-o sesiune non-stop a fost de 360 de km (la Double-ul din Florida, 2013), iar distanta maxima alergata pe asfalt a fost 177 km (noiembrie 2011). Ma sperie, in continuare, aceste distante, dar limitele sunt acolo unde le stabilim…nu-i asa?

SwimStart2Traseul. Daca distantele sunt facute pentru oameni nebuni, inconstienti sau masochisti, lungimea „buclelor” de inot, pedalat sau alergare reprezinta testul suprem de anduranta / rezistenta la monotonie: 30 de ture a 644 de metri (inot), 112.5 ture a 7.84 kilometri (bicicleta), respectiv 65 de ture a 3.24 km (alergare). Din fericire, nu vom avea grija numaratului 🙂 (avem cip, iar organizatorii afiseaza pe un ecran rezultatele, in timp real). Daca distantele si monotonia nu erau de ajuns, organizatorii ne vor face misiunea mai „usoara”, incluzand cate 1 km de urcare in fiecare tura de pedalat si de alergare. Dupa spusele unui participant din anii trecuti: „la inceput, urcarea parea un simplu damb; mai tarziu, am simtit-o ca pe o usoara panta, apoi ca pe un deal, iar spre final ca pe Everest”. Probabil ca are dreptate: 112 kilometri din cei 900 vor fi urcare…

PreRaceTimpii limita. Quituple-ul trebuie terminat in 132 de ore (este prima cursa din viata mea la care a trebuit sa folosesc calculatorul pentru a transforma numarul de ore in zile :)). In maxim 12 ore trebuie sa ies din apa – atfel, plec acasa. Iar in 84 de ore de la startul cursei ar trebui sa fiu deja in pantofii de alergare – altfel, din nou, plec acasa. Pe scurt, somnul in primele 3 nopti va fi un lux (in strategia de cursa mi-am rezervat cate 3 ore de somn in fiecare noapte, in intervalul 2-5 a.m., plus doua reprize a cate 15 minute pe parcursul fiecarei zile).

DSC_6448Vreme, temperatura. Estimarile pentru temperatura apei arata foarte bine (23 de grade). Ca paranteza, locatia (Lake St. Anna, Virginia) este un parc artificial construit in jurul unei centrale nucleare :). La capitolul „vreme”, prognoza este 7-10 grade C noaptea, respectiv peste 20 ziua. Editia de anul trecut a avut parte de ploaie non-stop (exceptand proba de inot :)) – sa speram ca va fi mai bine de data aceasta.

SAM_4516Altele. Circuitul de pedalat / alergare nu este luminat, asa ca va trebui sa ma betonez cu niste faruri de calitate (mi-am comandat unele de 680 de lumeni, cu acumulatori), in ciuda faptului ca vom avea luna plina (dupa spusele organizatorilor :)). Testare anti-doping. Ca si la celelalte ultratrialtloane la care am participat, ne vor testa „la sange” (si la propriu si la figurat), limita maxim admisa pentru hemoglobina fiind 17.5 gm/dl (barbati), respectiv 16.5 gm/dl (femei) – aspect care nu m-a interesat niciodata (goji si avocado nu sunt pe lista substantelor interzise :)).

bildeSa va mai spun ca de abia astept sa ma dau jos de pe bicicleta (daca voi putea sa mai dezlipesc saua :)) si sa fac ce stiu mai bine dintre cele 3 discipline (adica sa alerg… daca voi mai putea :)). Si ca, orice ar fi, abandonul NU va fi o optiune. Sportul este o proiectie a vietii reale si, daca abandonezi o data, „ajuti” creierul sa isi construiasca noi „harti”, in care renuntarea este solutia cea mai simpla…

Asa ca…m-am pregatit fizic si, mai ales, mental, pentru a trece cu tricolorul nostru pe sub linia de finish!

…Dar, pana atunci, mai avem Color Run, Transmaraton si vreo 3 saptamani de lucrat la loading-ul cu odihna, carbohidrati, grasime si multe altele :). Va doresc un weekend cat mai activ!

DSC_6503

 

 

Grupul de romani pentru triatlonul de la Abu Dhabi.

Competitors-make-a-splash-at-the-2013-Abu-Dhabi-International-TriathlonAu ramas 4 saptamani pana la plecarea spre Abu Dhabi, asa ca m-am gandit sa mai scriu cateva randuri despre acest subiect. Citeam ieri ca, in cateva luni, romanii vor putea calatorii in Emiratele Arabe Unite fara plata vizei (una destul de costisitoare). Asta inseamana – coroborat cu zborurile low cost – ca triatlonul din Abu Dhabi ar putea deveni – din 2015 – unul extrem de accesibil pentru practicantii romani ai acestui sport. Dar sa revenim la editia 2014…

AD11-05Mentionam intr-o postare din ianuarie ca vom 7 (plus, posibil 2) romani la acest triatlon. Intre timp,  ca urmare a unor accidentari sau probleme de cash flow, lista s-a restrans la 6 (participanti) + 1 fotograf (Oana :)). Doi dintre noi vom lua startul la proba „lunga” (3 km inot / 200 km pedalat / 20 km alergare), trei la cea „medie” (1.5 / 100 / 10) si unul la cea „scurta” (0.75 / 50 / 5).

Cine face parte din „grupul de concurenti romani la Abu Dhabi Tri”? Despre mine nu va mai povestesc – cred ca stiti destule lucuri :). Despre ceilalti, o sa va scriu in ordinea probelor prezentate mai sus.

Tudor SofronTudor Sofron – cel mai experimentat & rapid triatlonist din echipa noastra (cu Ironman-uri terminate sub 12 ore), este IT-ist, are 32 de ani si a inceput sa practice sport in urma cu 4-5 ani, pe vremea cand avea 95 de kilograme si un stil de viata total diferit de cel de acum… La Abu Dhabi va concura la proba de 3 / 200 / 20.

LucianLucian Cretu va participa la proba „medie” (1.5 / 100 / 10), ceea ce va reprezenta o premiera pentru el, dupa triatloanele pe distante ‘sprint’ si ‘olimpice’ la care a participat in 2013. Pe scurt, despre Lucian: 10 ani de corporatie, apoi consultant IT si antreprenor; a reinceput de curand practicarea sportului (in copilaria inota si pedala) – in prima faza alergarea – pentru a reveni la o greutate acceptabila. Inca nu a bifat un maraton sau un Ironman, dar se afla pe „to do list„. Motivatia participarii la Abu Dhabi tri: „energia si oamenii frumosi pe care ii intalnesti la un triatlon si plusvaloare pentru mind and body„…

AlexPe Alex Circei l-am cunoscut anul trecut, cand m-a contactat pentru cateva recomandari, inainte de a participa la Ironman-ul din Tara Galilor (pe care il facusem in 2012). A fost primul lui Ironman, iar pregatirea pentru acest eveniment l-a ajutat sa iasa din ‘starea de inertie’… Alex este, si el, IT-ist/antreprenor (fondator Copimaj), iar triatlonul de la Abu Dhabi – proba „medie” (1.5 / 100 / 10) va fi, pentru el, un antrenament util  la inceput de sezon – unul in care Alex ataca din nou Ironman-ul…

emil_bituleanuDaca pana acum am prezentat 3 „IT-sti”, Emil Bituleanu lucreaza in domeniul in care ma ‘desfasor’ si eu, respectiv cel financiar-bancar. Emil este presedintele Libra Internet Bank si un contracandidat serios al lui Steven Van Groningen (presedintele Raiffeisen Bank) pentru titlul (neoficial) de „cel mai bun bancher-triatlonist” :). De mentionat ca Emil a urcat prima data pe o bicicleta la…40 de ani! La Abu Dhabi, el va lua startul la proba „medie” si sunt sigur ca va obtine un rezultat foarte bun si o clasare excelenta la age category.

bikefest-010Roxana Bituleanu va fi, se pare, singura reprezentanta feminina a Romaniei la editia 2014 a triatlonului din Abu Dhabi. Roxana are doua fetite, se antreneaza zilnic si, printre altele, este „vinovata” de succesul marcii FELT in Romania si al magazinului de biciclete Mos Ion Roata. Roxana este cea mai norocoasa dintre noi: participa la proba scurta (0.75 / 50 / 5), deci ca termina prima si va privi relaxata, sorbind dintr-un cocktail revigorant, cum noi pedalam si alergam de zor prin arsita desertului… 🙂

Sa va mai spun ca am rezolvat aspectele logistice ale deplasarii (exceptand viza, care este in curs de obtinere) si ca suntem in grafic cu antrenamentele. Cel putin, asa credem. Sa vedem ce ne asteapta acolo…

O zi excelenta!!!

PS – se accepta si inscrieri de ultim moment…daca va bate gandul :).

LHP0006

Planurile mele sportive pentru 2014-2015.

Sezonul competitional 2013 ar fi trebuit sa se termine pentru mine cu doua curse: una de alergare pe scari (Sky Run), organizata in cea mai inalta cladire de birouri din Romania si una de 10 km (Baneasa Trail). Spun „ar fi trebuit” pentru ca, desi credeam ca sunt refacut complet, o alergare lejera de 5 km mi-a sugerat ca piciorul drept are nevoie de o recuperare mai lunga, dupa suprasolicitarea de la Triple UT. Nu este nimic grav, dar prefer sa incep 2014 refacut in proportie de 100%, decat sa risc o accidentare care ar putea fi evitata. Asa ca, decembrie si prima parte din ianuarie vor fi luni cu mult inot, pedalat pe home trainer si exercitii de yoga, pilates, core strenght etc. De altfel, inotul va fi, cu siguranta, disciplina la care voi lucra cel mai mult pe parcursul anului viitor, pentru ca in 2015 am in plan doua proiecte foarte dificile, din categoria „daca nu te sperie, inseamna ca nu ti-ai ales bine obiectivul”…

Dar, pana atunci, sa va povestesc despre calendarul pentru 2014; nu l-am finalizat, dar am conturat cateva repere importante.

Ianuarie. Semi-maratonul Gerar (26.01.2014) – competitia la care am cele mai multe participari (ar fi a patra consecutiva) si la care voi face echipa cu Andrei Gligor si Bogdan Iacob. Toate cele 90 de locuri disponibile pentru proba pe echipe au fost epuizate in prima zi de inscrieri, deci ii multumesc mult lui Andrei pentru rapiditate (suntem echipa cu nr. 1!! :)).

43143-large_01_AbuDhabi2012_raceMartie. Abu Dhabi International Triahlon (15.03.2014). Primul meu triatlon din 2014 are distante atipice (3 km inot, 200 km bicicleta, 2o km alergare), dar vine cu un atuu important: proba de bicicleta se desfasoara pe un circuit de… Formula 1! Deci o ocazie foarte buna de a stabili un personal best pe distanta de 200 de kilometri :).

Tot in luna martie mi-am propus o noua traversare a lacului Snagov, de aceasta data dus-intors, deci un total de aproximativ 30 km. In cazul in care temperatura apei va fi mai mica de 12 grade, voi amana acest proiect pentru aprilie. De asemenea, voi repeta aceasta experienta in octombrie.

Aprilie. Semimaraton Brasov (05.04.2014). Experienta de anul trecut de la acest semi-maraton de trail mi-a placut (mai putin entorsa sotiei :(), asa ca o voi repeta. Pentru Oana va fi o ocazie excelenta a termina un unfinished business… :). Inscrierile sunt in continuare deschise, asa ca beneficiati de discount-ul oferit pana pe 31.12!

unnamedFinalul lunii aprilie va aduce in Romania, in premiera, cea mai colorata cursa de alergare din lume, The Color Run – o cursa neconometrata de 5 kilometri, in cadrul careia participantii sunt vopsiti in diverse culori, la finalul fiecarui kilometru parcurs. Este o cursa la care voi veni cu intreaga familie si sunt sigur ca Alex si Ema (si nu doar ei) se vor distra copios. Voi reveni cu informatii despre aceasta cursa colorata, mai ales ca reprezinta o ocazie excelenta pentru oamenii care nu au mai alergat niciodata sa se prezinte la startul unui eveniment de running si, astfel, sa ii ‘corupem’… PS – sper sa existe si o poarta care sa ne vopseasca in… rosu :).

Wings For Life World Run

Mai. Despre Wings for Life World Run (04.05.2014) am scris de curand intr-un post. Este cea mai mare alergare simultana din lume – organizata in sprijinul fundatiei Wings for Life Spinal Cord Research – si nu am de gand sa ratez participarea! Va fi pentru prima data cand finish-ul va alerga dupa mine :). Multumesc inca o data organizatorilor pentru increderea acordata prin invitatia de a deveni ambasador al acestei cauze in Romania.

Din calendarul lunii mai nu va lipsi, cu siguranta, Semimaratonul International Bucuresti.

In perioada mai – august voi include in calendar si un ultratriatlon (dublu sau triplu), din calendarul oficial IUTA. Inca nu am decis care va fi acesta, dar pana in februarie voi lua o hotarare. As prefera un triplu continuu, pentru a vedea care este diferenta fata de triple-ul pe care tocmai l-am facut :).

In partea a doua anului sper sa pot ‘bifa’ Transmaraton (proba de 84 km), 1000 km Balkan Challenge si ultratriatlonul Virginia Quintuple (cel care se desfasoara in continuu, cu probele ‘legate’: 19 km inot, 900 km pedalat, 210 km alergare).

In calendar voi ‘strecura’ si alte competitii de alergare si de triatlon, precum No Stress, Brasov Tri, Delta Tri, Buftea Tri (am inteles de la colegii mei din Pegas Triatlon Club ca acest nou triatlon va avea loc pe 14 iunie) sau MIB. Printre proiectele neoficiale se numara o cursa de 24 de ore de pedalat (ramane de vazut daca indoor sau pe un circuit), o ora de sarit coarda etc.

Sa va povestesc si despre proiectele din 2015 la care ma refeream la inceputul acestui post.

english_channel_widthA2A – Arch 2 Arc (mai 2015). Probabil ca este cel mai dificil ultratrialon din lume, la concurenta cu Deca-urile (indiferent de multiplu). Startul are loc in fata Arcului de Triumf din Londra. Se alearga 140 de kilometri pana la litoralul britanic. Se traverseaza inot Canalul Manecii (asistat de o ambarcatiune, din care se mai ‘arunca’ din cand in cand cate un bidon de hidratare :)), intre 35 si 45 de kilometri, poate chiar 55 (functie de maree), la o temperatura a apei de 14-15 grade (a propos, stiati ca numarul oamenilor care au reusit sa traverseze inot Canalul Manecii este mai mic decat al celor care au urcat pe Everest? :)). De la litoralul francez se pedaleaza 300 de kilometri pana la Arcul de Triumf din Paris. Si gata! 🙂 Recordul este de 73 de ore – stabilit in 2012 (puteti vedea aici lista celor 13 oameni care au terminat pana acum acest ultratriatlon).

Deca (noiembrie 2015). Daca in header-ul blogului am scris ca „Deca is my Mecca”, sper ca in 2015 sa reusesc terminarea unei astfel de competitii (mi-am promis ca voi incerca asta inainte de a implini 40 de ani :)). Am la dispozitie doi ani pentru a ma antrena, deci timp suficient pentru a afla daca sunt apt pentru o astfel de ‘provocare’…

Tot in 2015 mi-am propus sa organizez in Romania un Dublu Ultratriatlon (acreditat IUTA) si/sau a unui Double UT (cate un Iron / zi). In prezent, sunt in cautare de locatii potrivite; daca aveti sugestii… (complexul olimpic de la Izvorani pare o solutie, dar nu imi amintesc care este starea asfaltului de pe circuitul din padure…).

Cam acesta este calendarul, momentan. Pe curand! 🙂

ella-channel-033

Concluziile ultratriatlonului din Mexic.

Am inceput sa scriu acest post alaltaieri seara, in drum spre casa. Mai precis, in cursa Paris – Bucuresti, dupa un zbor foarte lung (dar linistit) de la Cancun pana in capitala Frantei. Inainte de a reusi sa adorm (fapt care mi se intampla foarte rar in avion), am vazut un film foarte simpatic, pe care vi-l recomand cu drag: La Grand Boucle (Tour de force) – o poveste despre un ciclist amator pasionat, care decide sa parcurga integral traseul pe care se desfasoara Turul Frantei, cu o zi inainte de fiecare etapa oficiala… De la Paris am avut onoarea de a calatori spre Bucuresti in acelasi avion cu echipa nationala de handbal feminin a Romaniei, intoarsa de la un turneu de pregatire. Le tin pumnii pentru Cupa Mondiala, care se apropie!

Ramasesem cu povestea mea la finalul ultratriatlonului. Timpul total obtinut a fost 48 de ore si 13 minute, ceea ce inseamna o medie de 16 ore pentru fiecare triatlon. Privind in urma, cred ca ar fi fost foarte bine sa termin fiecare zi de concurs in 16 ore (primele doua le-am terminat sub 15, respectiv 16, iar ultima in vreo 18) – asta m-ar fi ajutat sa fiu mult mai apt fizic in ultima zi. Desigur, nu a contat in mod deosebit, dar daca as fi participat la o distanta mai mare (quintuple sau deca), ziua 4 nu m-ar fi gasit intr-o forma fizica prea grozava. De stiut pentru viitor…

In timpul ultimei mele probe de alergare, Oana si Victor au desfacut bicicleta si au pus-o in cutia ei de transport (inca o data, merci Aventuria!!) [A propos de aceasta cutie, in aeroport am fost intrebat de multe persoane „ce am in ea”. De regula, le spun ca este soacra sau seful meu… (stiu ca nu se vor supara cand vor citi aceste randuri, pentru ca amandoi sunt niste oameni extraordinari!)]. De asemenea, au impachetat toate lucrurile, astfel incat la finalul competitiei sa nu pierdem timpul cu o astfel de activitate, ci sa plecam direct la hotel, la odihna.

DSC_0746Dupa concurs, nu am reusit sa scot frigul din mine decat dupa o baie fierbinte de aproape jumatate de ora. Pentru a grabi recuperarea, ar fi fost mai bine sa incep cu o repriza de 10-15 minute de apa cu gheata, dar mi-am asumat riscurile – in favoarea unui confort termic de moment. Am adormit destul de repede si am sperat sa pot dormi „vreo doua zile”, dar astfel de vise ‚erotice’ nu se mai intampla de ani de zile – mai precis de cand m-am apucat de alergat. Indiferent de efortul pe care il fac pe parcursul unui eveniment de anduranta, corpul nu are nevoie de mai mult de 6-7 ore de somn. In cazul de fata, au fost doar doua – suficiente pentru a avea energia necesara de a scrie pe blog :), de a incepe recuperarea (creme, automasaj), de a raspunde mesajelor venite via Facebook (va multumesc mult!!!) si, fireste, de a face o conferinta video cu copiii. De altfel, Alex si Ema l-au putut urmari live pe tati in fiecare zi de ultratriatlon. In locul povestii de dinainte de culcare, mami intra pe net si le transmitea in direct imaginii cu tati, care trecea pe bicicleta prin dreptul ei la fiecare 2-3 minute si le facea cu mana… In ziua a treia am oprit pentru cateva minute si le-am spus ca mai am am doar cateva ore pana cand termin. Alex m-a intrebat (retoric): „O sa iei cupa unu, da?”…

DSC_0853Nu avea sa fie o cupa, ci un „pachet” compus din diploma de hartie, inca una inserata intr-un suport de sticla, o medalie „de aur”, plus o statueta infatisand o zeitate maiasa. Festivitatea de premiere a avut loc la doua zile dupa terminarea Cupei Mondiale, intr-o mica sala de conferinte a hotelului in care am fost cazati. Am fost in jur de 20 de persoane – echipe de suport si concurenti. Acestia din urma erau foarte usor recunoscut, chiar si de la distanta considerabila, dupa mersul mai greoi, ca de pinguin… Festivitatea propriu-zisa a durat maxim 10 minute, dupa care organizatorii ne-au invitat la masa. Avionul nostru pleca din Monterrey spre Cancun de abia peste 8 ore, asa ca ne-am lungit la povesti. Vecinul meu de masa – Antal – mi-a povestit cum s-a apucat de ultratriatloane, cum se antreneaza, care este nutritia lui la concursuri si in viata ‚reala’, ce competitii i-au placut cel mai mult, care au fost cel mai bine organizate etc. Aceste informatii au fost ‚confruntate’ si cu restul participantilor si ma bucur ca enorm ca am avut ocazia unui veritabil training on the job. Unul din numeroasele lucru care le admir la ultratriatlonisti / ultramaratonisti (si la foarte multi alergatori, in general) este disponibilitatea lor de a impartasi experienta si cunostintele.

Fiind in tara vestitului trib de alergatori tarahumara (descrisi in cartea Nascuti pentru a alerga), nu am ratat ocazia de a ii intreba pe organizatorii Cupei Mondiale de UT din Mexic daca acestia exista cu adevarat si daca sunt atat de buni alergatori… Mi-au confirmat ambele dileme, dar cu mentiunea „alearga bine doar pe munte; pe suprafata plata nu se descurca prea bine…”.

??????????Dupa cele 5-6 grade din Monterrey a urmat caldura tropicala din Cancun si cateva zile care au reprezentat ‚cireasa’ de pe tortul unui an cu multe antrenamente si competitii. Nu sunt sadic, asa ca nu voi intra da detalii despre „30 de grade”, „briza”, „nisip fin”, „apa turcoaz”, „delfini”, „palmieri”, „nuci de cocos”, „super-cluburi gen Coco Bongo” etc., dar o sa sa sumarizez spunand ca litoralul mexican este, cu siguranta, o destinatie de vacanta care merita luata in calcul…

Inainte de a puncta cateva concluzii ale acestui Triplu UT, am sa transmit multumirile mele, dintoata inima, pentru toti cei care au sprijinit / promovat / contribuit la reusita acestui proiect – si nu numai (enumerez in ordine alfabetica…): 7card, Aventuria, Coral ClubHospice, Isostar, Mos Ion RoataRo Club Maraton, Sportguru, Scoala de valori, UniCredit Leasing, ViitorPlus, Walmark, Wings for life. Multumesc muuuuult si celor care au fost alaturi de mine cititind postarile mele si transmitandu-mi mesaje de incurajare; in astfel de competitii, astfel de mesaje sunt mai valoroase decat aurul!!!

Asadar, concluziile mele.

Ce a functionat. Programul de antrenament. Planul de nutritie si de hidratare. Echipa de suport.

Ce as fi putut face mai bine. Sa regandesc strategia primelor doua triatloane din concurs (sa le termin in 16 ore). Sa fiu mai atent la metodele de recuperare post-cursa (sa ma ‘criogenez’ dupa fiecare triatlon si sa stau / dorm cu picioarele mai sus decat restul corpului).

Ce mi-a placut. Kit-ul de inscriere (foarte darnic, in special la partea de echipament). Circuitul (chiar daca a avut doar un kilometru).

Ce am invatat. Concurentii de la Deca dormeau in hamac (pentru recuperarea prin „elevation„). Sa fiu mai atent la traseu (in special la bicicleta, pentru a evita cazaturile). Ca pot mai mult.

Mesaj pentru triatlonistii romani. Ultra-triatloanele sunt frumoase si, in opinia mea, accesibile oricarui triatlonist care a trait o experienta Ironman. Comparativ cu un triatlon ‘obisnuit’, un  „dublu” sau „triplu” ultra-trialton presupune doar stapanirea impulsului de a ‘trage la maxim’ (sa ne ‘asumam’ 1-2 ore in plus pentru fiecare distanta Ironman, comparativ cu „personal best”-ul nostru la aceasta proba). Si ceva mai multa rabdare. In 2014 vor avea loc  cateva ultra-triatloane destul de aproape de ‘casa’ (Ungaria, Slovenia etc. – vezi aici calendarul IUTA), deci… go for it! Va stau la dispozitie in cazul in care veti avea nevoie de recomandari :). In lume sunt aproximativ 200 de ultra-triatlonisti (din care, doar 10% femei :(). Ar fi frumos Romania sa aiba 10-20 dintre ei! In curand va voi povesti si despre calendarul meu pentru 2014-2015, in care am inclus si participari la Double-uri si Triple-uri. Facem echipa? 🙂

DSC_0851