Category Archives: Polul Nord

In premiera: filmul maratonului de la Polul Nord 2010!

Chiar daca a durat ceva timp, organizatorii maratonului de la Polul Nord ne-au trimis un film de 15 minute despre editia din aprilie 2010. Ma puteti vedea si pe mine pe acolo, pe undeva, in partea a doua… :). Vizionare placuta!!

De la Realitatea FM la Antena 1

Desi a trecut mai bine de o luna de la maratonul Polului Nord, mass media ramane interesata de aventura arctica si de planurile mele de viitor, fapt care imi da sperante in incercarea de a atrage fonduri de la eventuali sponsori.

Privind sectiunea media a blogului meu, nu pot sa fiu decat recunoscator presei, site-urilor de stiri, blogger-ilor, posturilor de radio si posturilor tv care m-au sustinut si o fac in continuare.

Ieri am fost la Realitatea FM, unde am discutat timp de o ora impreuna cu gazdele emisiunii „Gol dupa gol” (simpaticii Constantin Pompiliu-Nicolae si Daniel Nazare) si cu un alergator pasionat de maraton – Emilian Isaila. Mi-a placut mult design-ul interior al postului de radio, mi-a amintit de un serial al tineretii mele (Star Trek :))…

Astazi am plecat pentru cateva minute de la birou, am traversat strada si am raspuns „prezent!” la invitatia echipei Observatorului de la Antena 1 (click pe poza de mai sus pentru a vedea stirea).

A fost o (noua) premiera pentru mine, fiind pentru prima data cand vizitez un studiou de stiri.

Am facut cunostiinta cu Daniel Osmanovici si Nadina Campean, care m-au ajutat sa intru in atmosfera Observatorului si sa scap de trac…

M-a impresionat (placut) echipa tehnica din platoul de stiri, formata in principal din reprezentante ale sexului frumos, infirmand orice tendinta discriminatorie si amintindu-mi de faimoasa garda a colonelului Gaddafi 🙂

In rest… ii dau inainte cu antrenamentele. In weekend am fost la Predeal si am facut cateva alergari „off-road”.  Mentin ritmul de 1 antrenament la fiecare 2 zile si sper sa ajung intr-o forma cat mai buna la ora maratonului din Australia…

Primele filmari de la maratonul Polului Nord 2010!

Toti maratonistii de la Polul Nord au ajuns la casele lor si au inceput sa isi descarce pozele si filmele. Am primit deja doua montaje video de la Joep Rozendal – olandezul care a castigat cursa si Yen-Po Chen, taiwanezul de pe locul 3. Sunt sigur ca vor mai urma si altele…

Va invit cu drag sa le urmariti!

PS – faceti abstractie de limba in care sunt vorbite 🙂

Portrete de alergatori extremi.

Aventura Polului Nord s-a terminat, sunt acasa de o saptamana si, bineinteles, am revenit la birou pentru a imi primi laude si felicitari de la colegi :).

In continuare, nu imi vine sa cred ca am fost la Pol, dar incerc sa trec peste asta si sa judec ‘la rece’ tot ceea ce s-a intamplat si am trait acolo.

Atunci cand petreci cateva zile alaturi de 25 de alergatori pasionati si, in plus, esti blocat din cauza vremii intr-un cort la Polul Nord, este imposibil sa nu afli povestea fiecaruia dintre ei. Astazi, voi povesti lucrurile care m-au impresionat din viata unor ‘tovarasi de suferinte’, maratonisti alaturi de care am alergat la Polul Nord.

O sa incep cu afro-americanul Delbert Baker, primul om de culoare care a participat la aceasta competitie. De 14 ani este presedintele universitatii Oakwood, Alabama (vizitata de curand de presedintele Obama). Si-a inceput ‘cariera’ ca descarcator de marfa intr-un supermarket. S-a orientat catre biserica, ajungand chiar predicator. Ulterior, a realizat importanta educatiei in viata comunitatii americanilor de culoare si s-a orientat catre universitate, unde a parcurs toate etapele ierarhice, de 14 ani fiind presedinte al Oakwood, institutie infiintata in urma cu mai bine de 100 de ani.

Anul trecut, si-a respectat promisiunea de a se arunca imbracat in piscina universitatii, daca aceasta va depasi cifra de 1.800 de studenti. La ‘ceremonie’ a asistat intreg campusul. Presa locala i-a acordat nota 6.5 pentru calitatea sariturii…

Ca maratonist, a alergat in 50 de competitii, a intrat in Grand Slam Club si mai are cateva maratoane pana la intrarea in 50 states (cate un maraton in fiecare stat american). Il puteti vedea aici facand apel la solidaritate pentru poporul haitian.

Ca sa raman pe continentul nord-american, o sa va povestesc despre canadianul Terry Harker. La 3 ani s-a apucat de hochei (la inceput pe role, apoi – la 5 ani – pe gheata). La 18 ani juca deja in NHL pentru Vancouver Canucks, dar cariera sa a luat sfarsit rapid din cauza alcoolului. Mi-a povestit cum l-a schimbat succesul, cum ajunsese sa bea 20-25 de beri pe zi si sa nu mai dea randament in meciurile din NHL. A ajuns la dezalcoolizare si de 17 ani nu a mai baut nimic. Mai mult, este membru marcant (si tutore) in Asociatia Alcoolicilor Anonimi.

De vreo 10 ani, traieste in Mexic si se ocupa cu ‘mici afaceri’. In ultimii 6 ani a terminat 6 maratoane, 2 half-Iron Man si un Iron-Man.

Venind pe continentul european, m-a impresionat povestea britanicului Jamie Cuthberson. Capitan in armata regala a Marii Britanii, el a orbit in urma unei explozii (produse in timpul unui antrenament). Si-a acceptat conditia, dar nu a lasat-o sa ii estompeze simtul umorului si placerea de a alerga, concurand in unele dintre cele mai grele competitii de pe glob, inclusiv Campionatul European pentru Nevazatori, dar si maratonul din Glasgow, Triatlonul de la Londra, Marathon des Sables, Trans 333 si cursa de 150-mile din desertul Gobi.  Mai mult, in ultimii 2 ani Jamie si-a luat masteratul in information technology si se ocupa de voluntariat.

La maraton, a alergat insotit de multiplul participant la Iron Man Alex Pavanello, de la un institut care ofera suport oamenilor cu dizabilitati. Daca va intrebati…cum? Jamie si Alex se tineau de o sfoara de 20-30 cm. Jamie o purta in mana dreapta, iar Alex in cea stanga. Si alergau cot la cot. La propriu.

Tot din UK este si Rick Vercoe, un ultra-maratonist pasionat de alergari dar si de calatorii (peste 70 de tari vizitate) si scuba diving, avand la activ 6 carti despre acest domeniu si o mare experienta ca instructor, cu peste 1400 de scufundari in peste 30 de tari.

A participat la multiple ultra-maratoane si maratoane (Groenlanda, Londra – de 3 ori etc.) dar si curse mai scurte (inclusiv cross-uri de 5 km).

La maratonul Polului Nord a alergat in scop caritabil – strangerea de fonduri pentru The Elizabeth Foundation (www.elizabeth-foundation.org). In acelasi scop, va alerga 5 maratoane pe parcursul lunii mai 2010.

Bucuria terminarii maratonului de la Polul Nord (si nu oricum, ci pe locul secund) l-a determinat sa fluture pe afara la -30 C steagul Marii Britanii. Dezbracat complet! Poze disponibile la cerere… 🙂

In prezent, Rick este director al Listening Company (www.listening.co.uk).

Desi fiecare participant are o istorie demna de povestit, o sa inchei acest articol cu cateva cuvinte despre britanicul Michael Langton si cehoaica Ivana Pirlova.

Michael Langton, britanicul cu cetatenie dubla (are si pasaport de Noua Zeelanda), tocmai a castigat 500.000 de dolari in urma unui proces cu statul american. In urma cu 3 ani, cand lucra ca mecanic la baza americana Amundsen / Scott (Antarctica), o explozie a unui cazan cu cherosen i-a afectat mana dreapta, revenindu-si abia dupa multiple operatii si tratamente, care au durat aproape 2 ani.

Mi-a povestit despre cum era viata la statia din Antarctica: „in prima zi erai extaziat, faceai 300 de poze cu tine stand la Polul Sud. A doua zi faceai 200, iar a treia 100. Din a 4-a zi incepeau problemele, te deprimai. Afara era intuneric tot timpul, iar temperatura nu crestea peste -50, -60 de grade C, iar cand aruncai cafeaua fierbinte, aceasta ingheta pana la contactul cu solul. Desi aveam multe facilitati, inclusiv teren de baschet de marime naturala (!), nu exista zi fara sa existe conflicte violente intre angajatii din baza, majoritatea fosti puscasi marini americani…”.

Maratonul de la Polul Nord l-a ajutat sa isi indeplineasca un vis – acela de a ajunge la ambii poli.

Are 14 maratoane finalizate pana acum si isi doreste sa atinga cifra 100. In plus, are in plan ascensiunea Everestului. Planuri foarte realiste, cel putin din punct de vedere al fondurilor disponibile…:)

Ivana Pirlova este un alt exemplu de ambitie si perseverenta. In urma cu cativa ani cantarea cu 25 de kg mai mult si se ascundea in spatele biroului unei firme de consultanta in domeniul taxelor. Intr-o zi, a decis sa isi pastreze slujba dar sa renunte la kilogramele in plus si s-a apucat de alergat. Rezultatul: 69 de maratoane si ultra-maratoane (inclusiv cursa de 100 km din Sahara, cea de 100 de mile din Namibia, Transalpine Run si cei 243 km ai Marathon des Sables) si o silueta de invidiat, in ciuda celor 46 de ani si responsabilitatilor unei mame cu 2 copii.

Pentru Marathon des Sables s-a antrenat alergand cate 40 de km / zi timp de 10 zile (!), iar la maratonul de la Praga este invitata frecvent ca Pacemaker pentru a garanta alergatorilor care o insotesc un timp de fix 4 ore.

Povestiri la fel de interesante au si taiwanezul Yen-Po „Tommy” Chen, care alearga pentru a isi intretine familia, olandezul Joep Rozendal, care si-a vazut moartea cu ochii de multe ori pe parcursul carierei sale de soldat, batranul britanic de la BBC Paddy Clark care si-a redescoperit placerea de a alerga un maraton dupa 20 de ani de inactivitate s.a.m.d., dar ma opresc aici cu istoria participarii mele la maratonul Polului Nord…

Va prezint 2 exploratori legendari.

Sa il vad pe Zidane la ‘cuca macaii’ a fost surprinzator pentru mine, dar m-au marcat mai mult intalnirile cu 2 exploratori legendari: rusul Victor Boyarski si norvegianul Rune Gjeldnes. Desi pararea lor despre oamenii care alearga la maratonul de la Polul Nord este ca „sunt nebuni” :), bucuria de a ii fi cunoscut personal ma face sa va povestesc cu placere cate ceva despre ei…

Intalnirea cu Victor Boyarski era previzibila si inevitabila, el conducand in prezent baza polara Camp Barneo. Director al muzeului Arctic si Antarctic din Rusia, Victor este considerat unul dintre cei mai buni exploratori polari. Si-a inceput cariera ca om de stiinta la Institutul de Cercetari Arctice si Antarctice (1973-1987), apoi a fost membru a numeroase expeditii polare. A traversat Groenlanda de la sud la nord cu sanie trasa de caini (1988) –  ca antrenament pentru expeditia internationala de 7 luni Trans-Antarctica, care ramane in istorie ca fiind singura si cea mai lunga (6500 km) traversare a Antarcticii cu sanii trase de caini. Recordul nu va mai putea fi egalat sau doborat, deoarece – din motive ecologice – cainii nu mai sunt ‘admisi’ in Antarctica. In 1995, el a fost membru al expeditiei Trans-Arctic, traversand oceanul Arctic din Siberia pana in Canada.  Din 1997 pana in prezent, a fost ghid pentru 18 (!!) expeditii cu schiurile pana la Polul Nord georgrafic.  Intr-una dintre aceste expeditii (2001) a cunoscut-o si pe Uca Marinescu, pe care si-o aminteste foarte bine (de altfel, cand i-am spus ca sunt din Romania, nu m-a intrebat de Ceausescu sau de aurolaci, ci a vrut sa stie ce mai face Uca… :)).

Evident, prima intrebare la care l-am rugat sa imi raspunda a fost daca vestita ‘incalzire globala’ este intr-adevar un pericol sau este un simplu subiect mediatic. Raspunsul si argumentele au fost surprinzatoare, dar nu le fac publice deocamdata – le pastrez pentru eventuale conferinte :).

Pe Rune Gjeldnes il poti vedea oriunde pe aceasta planeta: cu schiurile la Polul Sud, cu echipamentul de alpinist pe munti precum Aconcagua, pe jos prin jungla amazoniana, intr-o canoe prin Madagascar sau cu o cafea in mana la… Camp Barneo, Polul Nord. El este singurul om din lume care a traversat pe schiuri Antarctica, oceanul Arctic si Groenlanda fara suport logistic pe parcursul acestor curse (adica si-a luat la el tot ce a avut nevoie si nu a fost necesara oprirea la diverse baze de explorare pentru a se ‘realimenta’). In plus, detine recordul mondial in privinta distantei parcurse pe schiuri intr-o singura expeditie: 4800 de kilometri (!!).

In ciuda multiplelor sale aventuri solitare, este un tip foarte sociabil, care povesteste cu mare pasiune despre expeditiile sale. M-a impresionat ‘profesia’ mentionata pe cartea lui de vizita: „Adventurer and lecturer„. In traducere libera: „11 luni pe an explorez lumea, 1 luna pe an vorbesc despre asta celor interesati si primesc suficient de multi bani pentru a imi acoperi costurile expeditiilor viitoare„…

…A propos, ce ti-ar placea sa scrie pe cartea ta de vizita? 🙂

PS – ii sunt recunoscator lui Victor Boyarski pentru sprijinul acordat in recoltarea de mostre de gheata de la Polul Nord, pentru Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutica. Sustin cu drag stiinta si cercetarea romaneasca…