Dintre toate aceste denumiri propuse, am ales (impreuna cu ‘comitetul de organizare’), TRANSMARATON. Acest nume a fost propus de 4 alergatori, motiv pentru care Andrei (x 2), George si Mihai vor trebui sa imparta lada de bauturi promisa… . De ce am selectat “Transmaraton”? Este usor de pronuntat si de retinut pentru oricine, inclusiv pentru un strain; este simplu de integrat in domeniu web, logo etc.; …si multe alte motive. Sper ca cei care au propus alta denumire sa nu se supere… )))

Ce urmeaza? Am cumparat domeniul .org, .ro si alte cateva (toate vor fi dirctionate catre .org). Cum am facut asta? Domeniul .ro l-am cumparat de pe ROTLD, iar cele internationale de pe GODADDY. In ambele cazuri, procesul a durat maxim 10 minute, inclusiv plata (cu card).

Apoi, logo-ul (pentru ca ne dorim o identitate vizuala foarte draguta ). La recomandarea unui prieten (merci Jorj!), am intrat pe site-ul ELANCE, unde sunt grupati o multime de designeri (firme sau freelancer-i).  A durat vreo 5 minute sa imi fac cont, inca 5 sa postez un anunt cu ceea ce doresc, iar in urmatoarele 10 minute am primit 6 oferte. Am selectat doua (o firma din Pakistan si un freelancer roman, stabilit in Italia – ca sa sustin diaspora ) si in doar cateva ore am primit primele propuneri grafice. Am incredere ca o sa rezulte un logo foarte, foarte atractiv .

Si, nu in ultimul rand, inregistrarea Transmaratonului ca marca, la OSIM. Am decis sa demaram acest proces printr-un intermediar (gasit pe Google: “inregistrare marca”), pentru a economisi timp si nervi…

Asadar, am mai pus 2-3 caramizi la proiectul Transmaraton si, fireste, nu avem de gand sa ne relaxam – mai ales acum, la inceput. Pentru ca, de regula, startul este partea cea mai dificila a oricarui proiect; ulterior, lucrurile merg mult mai simplu, aproape din inertie. Ca sa citez din clasici, Motion creates emotion, emotion keeps us motivated and motivation keeps us moving… :)

La final, va las cu o filmare devenita deja ‘clasica’: Top Gear pe Transfagarasan. Cu mentiunea ca pe 9 iunie zgomotul motoarelor va fi inlocuit cu cel al pasilor nostri…

Cred ca visele au mari sanse de a deveni realitate, daca: a) ne dorim mult, mult, mult ca ele sa se indeplineasca; b) le scriem si le facem publice; c) le transformam intr-un plan de actiune cat mai detaliat; d) exista (si gasim) oameni dornici sa contribuie la ele. e) luptam (adica respectam planurile facute) pentru ele…

Din categoria viselor pentru 2012 face parte si organizarea unei competitii internationale de alergare pe Transfagarasan. De unde a aparut acest “pitic pe creier”? Iata 7 motive…

1. Sunt, pur si simplu, indragostit de Transfagarasan (sper ca sotia sa nu fie geloasa… ). Desi l-am strabatut doar de 3 ori (de 2 ori cu masina si o data in alergare), mi-a produs de fiecare data aceleasi emotii si senzatii extrem de intense si de placute…

2. M-ar bucura enorm ca si alti oameni sa aiba ocazia sa alerge aici; desigur, putem alerga oricand, dar cred ca un cadru organizat ar motiva mai multi alergatori sa ajunga pe Transfagarasan. In plus, ar fi SUPERB sa “inchiriem” Transfarasanul (imagineaza-te alergand – aproape – singur pe acea sosea, intr-o liniste deplina… ). Tocmai de aceea am propus data de 9 iunie (Transfagarasanul este inchis pentru auto pana pe 30 iunie).

3. Cu fiecare maraton si ultramaraton alergat a crescut in mine dorinta de a organiza o competitie internationala in Romania, care sa rivalizeze cu cele mai frumoase din lume. Soseaua 7C (vine de “7 continente”, fireste…) are tot ce trebuie: 4 anotimpuri, tunel de aproape 1 km (cu turturi!), lacuri glaciare, cascade, privelisti de exceptie, o cetate a lui Vlad Tepes (sau Dracula – pentru straini ), diferenta de nivel… A propos de asta, am vrea ca maratonul sa inceapa de la Balea Lac, astfel incat tot traseul sa fie in coborare si, astfel, sa dam ocazia alergatorilor sa isi imbunatateasca PB-ul cu 10-15 minute…

4. “Soseaua din munti” ar fi un “hibrid”, o ocazie excelenta pentru alergatorii de oras sa faca pasul spre maratoane montane (din fericire, in numar din ce in ce mai mare in Romania).

5. O asemenea competitie va fi si o ocazie excelenta de a strange fonduri pentru proiecte sociale din Romania. Mi-as dori ca toti participantii sa contribuie direct sau indirect la cateva cauze pe care le vom propune. Si as fi fericit ca sponsorii (daca vor exista ) sa dubleze / multiplice sumele stranse din taxele de participare si donatii.

6. Impresia mea este ca Transfagarasanul, din pacate, se degradeaza. Anul trecut, in octombrie, se vedeau destul de bine (si frecvent) urmele “civilizatiei” (gunoaie, graffiti, etc. ). Sper ca aceasta competitie sa fie eco-friendly si sa nu lase urme (dimpotriva; la acest capitol am cateva idei…).

7. Discutand acest proiect cu alti pasionati de alergare, am realizat ca visul este din ce in ce mai posibil. Reactia Ro Club Maraton a fost excelenta (multumesc Gabi, Serban, Oana, Victor…!) – competitia a fost chiar inclusa in Calendarul Competitional 2012 -, colegii, prietenii si familia ma sustin si, fireste, contez si pe sprijinul si, mai ales, participarea voastra!!!

Ce s-a facut pana acum? Foarte pe scurt: in afara visarii cu ochii deschisi si a discutiilor la un suc , prima faza (prin septembrie anul trecut) a fost sa alegem o data care sa nu se suprapuna cu alte evenimente sportive interne, din dorinta de a nu forta alergatorii sa aleaga…. Apoi, prin octombrie, am dat o fuga (si la propriu si la figurat) pana pe Transfagaran, pentru a masura distantele, a face poze, a discuta cu salvamontistii (ca sa aflam ce autorizatii sunt necesare), a vedea diverse posibilitati de cazare si, mai ales, pentru a privi experienta din punctul de vedere al unui alergator.

Noiembrie si decembrie au fost luni de discutii cu autoritatiile. Fiind vorba de doua judete (Sibiu si Arges), numarul autorizatiilor este dublu (si mare!! ). In fine, anul acesta a inceput cu bine, avem cateva acorduri (deocamdata verbale) al unora dintre consilii si directii judetene, primarii, politie etc. si speram ca pana la finalul lunii februarie sa finalizam partea autorizatiilor.

Ce urmeaza? Foarte multe, intr-un timp foarte scurt… Cea mai mare enigma este DENUMIREA COMPETITIEI (dau o lada de … ce bautura vreti daca veniti cu o idee tare ); evident, ar trebui sa poata fi inteleasa / pronuntata si de straini… Mai trebuie sa facem un site atractiv (vrea cineva sa contribuie cu gazduire, productie, scriere, materiale foto / video etc.? ), sa cautam (sau mai bine zis sa gasim) sponsor(i), sa promovam concursul, sa gandim un race kit si premii excelente, sa gasim suficienti de multi voluntari si multe altele (voi intra in detalii pe parcursul aventurii noastre…), astfel incat sa ne asiguram ca va fi o experienta memorabila (in sens pozitiv…).

Si inca ceva. Ca sa fiu sigur ca nu visez cai verzi pe pereti, m-ar ajuta sa stiu daca exista vreun interes pentru aceasta competitie si va invit sa completati chestionarul de mai jos (sper sa functioneze pe toate calculatoarele; daca nu il vedeti sau nu il puteti completa, scrieti-mi, va rog…). Multumesc!!!

Vineri am fost sunat de Dragos Georgescu, unul dintre membrii activi ai asociatiei Traiesc Sanatos (despre care promit sa povestesc cu alta ocazie), care mi-a spus ca s-a inscris la maratonul de care va povesteam mai sus si, fireste, a vrut sa afle detalii si informatii care l-ar putea ajuta sa ‘supravietuiasca’ celor 7 zile pe care le va petrece in tabara de refugiati Saharawi. Am aflat, astfel, ca Romania va fi reprezentata din nou de o echipa, pana acum fiind inscrisi 3 conationali!

Inscrierile continua (dar trebuie sa va grabiti!) si, daca sunteti interesati, puteti sa luati legatura organizatorii competitiei (Diego Munoz – click aici) si, bineinteles, cu Dragos (imi scrieti si va pun in legatura cu el) pentru a primii detalii si pentru a va alatura alegatorilor nostri (carora le tin pumnii!! ). Taxa de inscriere este de 900 de euro si include transport aerian Madrid – Tindouf (si retur), cazare si masa timp de o saptamana, participarea la maraton, o calatorie la dune (veti vedea unele maaaaaari ) etc. (vezi mai multe info AICI). Evident, la aceasta taxa mai adaugati un zbor Bucuresti – Madrid si retur (anul trecut, am zburat cu Tarom-ul, ne-a costat un pic peste 100 eur / persoana).

Daca nu va tenteaza maratonul sau nu sunteti deocamdata pegatiti pentru a alerga aceasta distanta, am vesti bune pentru voi: competitia include si curse de semi-maraton, 10 km sau 5 km!

Si, ca sa sporesc apetitul pentru Sahara… click aici pentru pozele mele de la acest maraton. Va doresc o experienta formidabila si drum bun!

PS – Dragos va participa la semi-maratonul Gerar din 29 ianuarie – echipa Traiesc Sanatos 101 (a a propos, toate locurile s-au ocupat deja la semi-maraton, au mai ramas doar la cros ) – si puteti sa ii cereti detalii acolo…

Biletele de avion sunt luate, cazarile sunt rezervate, asigurarea de calatorie este gata, bagajul este facut (cel putin pe hartie), proiectele de la serviciu si deadline-urile sunt in grafic, iar antrenamentele decurg foarte bine. Sunt bucuros ca am reusit sa cumpar un aparat foto mai bun decat ce foloseam pana acum (deci voi posta poze mai frumoase pe blog ) si ca am investit intr-un netbook care sa imi permita Skype-areala cu cei dragi, actualizari cat mai frecvente ale blogului si, bineinteles, sa lucrez la cartea mea. De altfel, principala caracteristica pe care am cautat-o (in afara greutatii si dimensiunilor mult mai reduse) a fost ca bateria sa tina minim 8-9 ore, astfel incat sa pot scrie si in avion…

Cu ce ganduri, temeri si aspiratii plec in aceasta calatorie?

In primul rand, sa ajung cu bine (si la timp) la fiecare dintre cele doua concursuri si, fireste, inapoi acasa. Pentru asta, sper ca vremea sa tina cu mine si sa nu am parte de incidente nedorite, de zboruri intarziate sau anulate…

In al doilea rand, sa nu am parte de cutremure in Noua Zeelanda. De fapt, va fi greu sa evit asta, pentru ca voi sta aproape o saptamana in Christchurch, un loc in care se inregistreaza zilnic cutremure, unele dintre ele destul de serioase. Dar sper ca zgaltaielile de care voi avea parte sa nu fie prea puternice. Partea buna este ca voi avea ocazia sa ma confrunt cu o noua temere…

De asemenea, sa cumpar suveniruri si cadouri dragute pentru familie, care sa ne aminteasca mult timp de aceasta calatorie…

Nu in ultimul rand, sa ma imbogatesc cu multe experiente memorabile – o consecinta normala a intalnirii de oameni si locuri noi. Si, bineinteles, sa va povestesc despre asta si sa fiti alaturi de mine!

Cei care sunt ceva mai rezervati in privinta alergatului la temperaturi negative pot incerca un cros (3.9 km) organizat la aceeasi data si in aceeasi locatie (campusul Universtitatii Politehnica)…

Pentru cei care vor participa pentru prima data la aceasta competitie: cautati-va coechipieri, pentru ca se alearga in formula de trio. Evident, nu vom lipsi; avem de aparat locul 4 obtinut in 2011…

Inscrieri AICI!